Dragă Făt-Frumos-Piele-și-Os,
Am parcurs un drum lung împreună, și suntem totuși la început. Mai sunt șase săptămâni de „doicaunul wannabe”, apoi urmează să primim binecuvântarea cea mare prin inele [dacă nu mi-ai fi citit ieri despre simbolistică, n-aș fi înțeles cu adevărat de ce purtarea lor e putere].
Mă uit în ochii tăi și nu pot să nu mă întreb cum de m-ai ales pe mine [cred că n-o să uit toată viața replica din Preambul a Poezitoarei: „uită-l! nu e pentru tine!”]. Oare o să rămâi mereu la fel de răbdător și de înțelegător? Oare o să mă ierți pentru grijile cu care te încarc? Oare o să continui să-mi amintești că ceea ce contează e ca „oriunde te afli să fii un bun creștin”, și nu cât de mult se așterne praful pe birou sau că hainele nu sunt îmbetite la milimetru?
Tu ești ancora, rădăcina, proptul, aripa-învăluitoare, tu ești jumătatea. De fapt, ești mai mult decât jumătate: tu ești majoritatea, eu sunt doar un strop... Important e că pentru a ne întregi ne completăm reciproc...
Închei cu cele cinci cuvinte, fără a le scrie.
Cu mulțămire că ești,
Ileana Osânzeana