...
din gânduri: singura literatură postmodernă pe care aș putea-o încropi ar fi una tare atipică; fără noțiuni absconse încifrate cu țâșpe simboluri. ar fi simplicitatea îmbrăcată cu imagini de elefanți care dorm noaptea pe case scornite de sclipirea sinceră a picilor... dar, cum tot ce pot scrie sunt scrisorile, elefanților le rămâne să se legene în alte condeie...
din scrisoarea de azi: „E cea mai mare bucurie nu când ajungem „cineva”, ci când ne realizăm deplin, potrivit cu măsura noastră. Să vedem cine suntem și ce ne împlinește!”
din cotor: „ ...mi-am dat seama că orice activitate strict omenească, fără deschidere spre cer, nu e decât fabricare de cărămizi. Nimic cu adevărat trainic nu rămâne din ele. Orice activitate umană, oricât de măreață, de genială ar fi, rămâne în aceste limite. Așa cum cărămizile pe care le fabricăm sunt conținute în mulaje.” (Virgil Gheorghiu)