marți, 14 februarie 2012

ce-ar fi dacă am tăia o bucată de cer?


De câteva zile am dobândit obiceiul de a mă așeza lângă o fereastră uriașă, cu trei canaturi, prin care lumina pătrunde blând (uneori mai cu îndrăzneală, alteori mai armonios). Chiar de lângă ea, din colțul Nord-Vestic, mă privește blajin un portret schițat parcă în grabă (dar nu fără a-i surprinde liniile calde ale feței) al domnului Faulkner. Domnul Brânzici, cu ochelarii lui haioși, papionul bine strâns, costumul albastru dungat și servieta maro navighează nestingherit printre zecile de foi împrăștiate pe mai bine de un metru pătrat. Acum nu mai ninge, chiar bate soarele a primăvară și parcă mereu îmi cheamă privirea. Într-o sală de vizavi repetă, la intervale întrerupte de timp, dacă mi-am dat eu bine seama (sau poate au examen, cine știe), studenți de la actorie. În pauzele de măr, biscuiți, ciocolată și răspuns la telefon mă mut înspre altă priveliște, una stradală. De un verde pal, casa ”căsuță” din față are o curte largă, momentan acoperită de o pătură moale, albă. Grădina e așezată cumva pe două niveluri, cred că trebuie să arate tare frumos vara, când e totul în floare. Printr-o fereastră de la un etaj superior am ochit silueta unui brad de Crăciun, încă împodobit cu cu globuri roșii, chiar dacă e mijlocul lui februarie.
Soarele s-a ascuns, nu se mai vede decât un luminiș din spatele unei uși cu geam din aria de vizavi. Actorii încă repetă. Cred că e tare fain pentru ei, oarecum îi invidiez. La două dintre cele opt ferestre care unesc cele două zone paralele sunt cuiburi de rândunici nedistruse, la al doilea geam se hrănesc cu energie luminoasă trei cactuși pitici.

Am mers mai bine de o jumătate de oră pe jos. Am traversat multe străzi, dar peste tot am observat același lucru: indiferent de locul unde mă aflam, erau doar două stele pe cer, una într-o parte, cealaltă destul de departe și mi-am dat seama că așa suntem și noi. Tu de o parte a străzii, eu de cealaltă. Știi ce e ciudat? Că unele străzi erau pavate cu lampadare...De ce unele lumini sunt dintotdeauna aproape?
Ei, nu-i bai, doar că mi-am udat toate foile pe care le aveam în geantă și acum au toate vălurele. Data viitoare îmi pun un reminder să înșurubez bine dopul.