vineri, 18 noiembrie 2011

o casă de cutii

mama: -Te îmbraci bine, da?
eu: -Da, mama...

..atât de bine încât am căpătat iar nas de Rudolf- Pinocchio. sincer, darul ăsta nu prea e de dorit, mai ales dacă te-ai cam ciondănit cu nenea Somn. nu știu de ce, dar adineauri, cu cana de ceai verde lângă mine, mi-am amintit de ibricurile de tei cu care parfumam mirosul camerei seara acasă...

acum piticul își ține buruienile în cutii, strănută, se gândește că în curând vine Moș Nicolae, își croiește drum spre  visuri, îți pierde optimismul, devine Nunuc, apoi redevine copil liniștit, merge cu pași mici și mănâncă biscuiți cu miere, le zâmbește oamenilor, e fericit...

piticul are multe cutii.