gândește-te la oameni.
...
dacă m-ai întreba de ce scriu atunci când scriu ți-aș răspunde simplu: pentru că-mi face bine, locul ăsta e ca un dulap cu naftalină pentru toate amintirile și gândurile mele.
zilele trecute am tot încercat să storc literelor esența a ceea ce am trăit, dar n-am reușit deloc. tot ce știu e că am crescut...haotic, așa cum am visat mereu. am ochelari cu vedere care acoperă cel puțin 270 grade (pe când înainte, dacă ajungeam la 90 grade era bine), mare lucru pentru mine. ”Nu-ți fie frică să dai greș! Ai încredere în tine! Eu am!” când cineva îți spune asta, nu-ți rămâne decât să-ți repeți în gând: impossible I AM POSSIBLE!
am fost timp de patru zile pion într-un ”joc” ( RYLF, pe numele lui) care mi-a lăsat cicatrici adânci în inimă. acum, spre deosebire de alte dăți, eu o să fiu cea care nu o să le lase să se vindece, sunt primele ”răni” spre ceea ce căutam de atâta și atâta timp. de acolo de sus, Doamne Doamne are grijă de noi și știe întotdeauna cum se potrivesc cel mai bine piesele între ele...