...
Azi mi-am lăsat un pic treburile [care nu se termină niciodată] deoparte ca să mă pregătesc pentru copii, ca să le mai împărtășesc din bucuria poveștilor care locuiesc la noi acasă. De multă vreme am tot vrut să le citesc din Luli, dar nu am apucat până acum. M-am gândit să fie despre o singură plantă [n-aș fi avut cum să parcurg întreaga carte], așa că am ales păpădia. Am printat niște fișe botanice simple [pe care le-au colorat și le-au pictat după ce le-am citit] și am copt biscuiți flori, cu iz franțuzesc de această dată. Voiam neapărat să folosesc lavanda primită de curând de la o prietenă dragă, și-am scotocit în teancul meu de rețete. N-am găsit nimic potrivit, așa că am improvizat [adică am adaptat această rețetă, înlocuind toporașii cu lavandă uscată și ceaiul negru cu lapte de orez]. Rezultatul nu a fost cel scontat [asta pentru că am lucrat cu ulei de cocos și-am uitat iar că el se comportă diferit] și m-am necăjit un pic, crezând că celor mici n-o să le placă, motiv pentru care am mai copt o tavă de biscuiți cu ciocolată. [În parc însă biscuiții cu lavandă au dispărut unul câte unul, așa că poate, până la urmă, o să mai fac rețeta.]
Sunt curioasă dac-au îndrăgit-o pe Luli, o să aflu data viitoare. Tot atunci, mamele îmi vor spune ce-au făcut cei mici după ce-au ajuns acasă. Oare vor fi un strop mai atenți la plantele din jurul lor?
Cât despre mine, sunt bucuroasă. Merg să-mi odihnesc ochii, să mă prindă ziua de mâine cu un șalazion mai potolit...