...
L-am întrebat pe Dar dacă știe ce e maiul. Știe, dar nu-și amintește să fi văzut. Eu îmi amintesc prea bine cum răsunau maiurile vara cât era ziua de lungă. Femeile satului spălau la râu și, ca să se ducă murdăria mai bine, puneau rufele pe niște bolovani mai zdraveni și le băteau cu maiul. Maiul și susurul Moașei erau în armonie. Și noi spălam cu mama câteva rufe personale, ca să învățăm. Era foarte categorică cu noi: să le spălăm, să le limpezim și să le stoarcem bine, ca să nu ne facem de minune de față cu celelalte femei. Un singur lucru nu înțelegeam: de ce mama nu avea mai. Nu a avut nicicând. Nu mai țin minte ce explicație mi-a dat când am întrebat-o. Am vrut să știu dacă îi e familiar maiul pentru a-i descrie starea mea. Mă simt ca o zdreanță bătută cu maiul. Maiul ăsta m-a bătut crunt, nu mai vreau așa un mai. Răspunsul lui? Eu mai vreau, pentru toate binecuvântările pe care le-am primit, și mai ales pentru botezul lui Dimitrie...