Dragă Teo,
Acum câteva zile ne-ai făcut părtași unei mari bucurii, așa că scriu despre ea măcar două-trei rânduri. Deși ai împlinit abia nouă luni, ne uimești cu rapiditatea cu care înveți atât de multe lucruri. [Știm cu toții că unul dintre principalele motive pentru care se întâmplă asta e că-l vezi și-l studiezi constant pe George.] Era marți seara și cred că întindeam rufe când m-a chemat tati: „Vino să-l vezi cât e de bucuros!” Ajunseseși lângă geamul de la bucătărie împreună cu scăunelul cu spătar al lui George, pe care-l împinseseși singur din cameră până acolo. Când te-am întrebat ce faci te-ai întors și-ai zâmbit fericit. Apoi ai continuat și-ai dat multe ture, pân-ai obosit. Acum a devenit activitatea ta preferată să împingi mașinuța Bum-Bum [se pare că această jucărie îți place și ție] și toate scaunele pe care le poți duce. Ești tare drăgălaș când încerci să schimbi direcția sau când mașinuța se împotmolește în vreun obstacol iar tu nu mai știi ce să faci. Însă nu te dai bătut; ești foarte perseverent, iar asta se vede în evoluția ta.
Ne bucurăm cu toții pentru bucuria ta antemergătoare. Vorba domnului Mircea Stanciu, ai mulți pași de făcut și-ai început devreme...
alături, mami