...
Cărțile cu rime sau poveștile sub formă de versuri, precum și poeziile sunt foarte iubite de George încă de pe când avea doi ani. Știu că la asta contribuie foarte mult modul în care este ilustrată cartea, dar, bineînțeles, și firul poveștii, care, dacă e savuroasă, declanșează mecanismele de exersare a memoriei.
Una dintre aceste îndrăgite cărți este „O familie veselă” a Silviei Colfescu. O poveste despre care nu am știut în copilărie, deși a apărut pentru prima oară în anii '90. Am avut însă o cărticică alfabet [primită în dar de la o mătușă pe când aveam 6 ani - poate cartea care mi-a marcat cel mai mult perioada preșcolară] despre care abia recent, cu ajutorul lui Dar [după ce am scotocit prin cutiile cu lucrușoare de demult și am găsit cele câteva foi ce-au rezistat de-atunci], mi-am dat seama că aparține aceleiași autoare. Cu toate strădaniile, n-am reușit să-i găsesc titlul...
Întâmplător, căutând cartea alfabet, am dat peste noile apariții ale editurii Vremea, dintre care am cumpărat toamna aceasta „Familia Roademult” și „Nepoții Roademultulesei”. Cărțile sunt scrise de Florian Cristescu și ilustrate [alb-negru] de Silvia Colfescu. Este mai mult text decât în cazul poveștii „O familie veselă”, așa că, după părerea mea, sunt potrivite pentru copii puțin mai mari decât George. Lui i-am citit momentan doar vreo două capitole din „Familia Roademult”. Cred că la primăvară o să aibă mai multă răbdare și-o să le parcurgem integral. O să fie un foarte bun prilej de îmbogățire a vocabularului, sunt multe cuvinte pe care nu le aude în viața de zi cu zi.