o mătușă, doi frați și multe pere

 

...

Cele mai delicioase pere cresc în grădina bunicilor. George i-a spus, și-acum știe și Teo asta...

șase [unu plus unu egal patru]

 

...

sentimentele

nu se usucă,

nu se-ngălbenesc,

nu se stacojesc,

nu cad, 

nu pier.

nici ca frunzele,

nici asemenea cuvintelor...

tu știi cel mai bine, dragul meu.

la mulți ani!

regăsire tomnatică

„Pădurea din jurul satului meu - 

prin ea s-a plimbat Dumnezeu.”

(Nicolae Dabija)

 foto, cu mulțumire: M. Legrande

dialoguri cu George [V]

 

  ...

[În urmă cu câteva zile. În ultima vreme - după ce-am lipit împreună ghinde, castane și frunze aduse din Parcul Botanic - mereu i se năzare că vrea să facem tablouri din toate crenguțele și frunzele pe care le adună în timpul plimbărilor noastre. Are în mână un băț:]

- Mami, udăm bățul ăsta și-o să crească din el un nuc. Și-o să facă struguri la anu'.

[Luni dimineață, în timp ce se juca în dulapul-dressing, îl aud din senin:]

- Doamne, ajut-o pe mami să mai nască un copil! 

[Apoi, iarăși din senin, înainte să adoarmă:]

- Mami, vreau să mai naști o fetiță, și apoi un băiat. Naști azi?

[Marți seara, după ce am vorbit cu mama și mi-a spus că ne așteaptă cu daruri tomnatice, iar tata a pus deja un sac cu cartofi bio deoparte pentru noi, avertizând-o să nu se atingă de ei. Ea l-ar fi întrebat - mai în glumă, mai în serios - de care să folosească pentru ei...]

- Mami, stau flămânzi bunicii? Taie pentru noi cartofii?

[Uneori vorbim în engleză, dacă vrem să nu înțeleagă ceva. E miercuri seară și-mi dau seama că ni s-a terminat laptele...]

- Dar, there's no milk left. It might be a problem tomorrow morning...

[George, în secunda următoare:]

- Mami, lapte??

Katie la galeria de artă - incursiune în tablouri celebre

 

...

            Dacă-mi amintesc bine, am descoperit seria de cărți cu Katie în luna mai a acestui an. Pentru că atunci nu găsisem încă site-ul cu cărți în engleză biabooks.ro, am comandat două volume [Van Gogh nu putea lipsi] de pe elefant. Unul dintre ele [Katie and the Starry Night] a ajuns după vreo 2-3 săptămâni, iar celălalt nu a mai ajuns deloc pentru că nu mai era în stoc. Apoi m-am bucurat tare mult când le-am luat și pe celelalte trei: Katie and the Waterlily Pond, Katie and the Impressionists și Katie's picture show [prima din serie]. 

           Spre surprinderea mea, George a îndrăgit, la rândul lui, tare mult aceste povești [au fost și primele cărți în engleză pe care am început să i le citesc], ascultându-le cu răbdare și interes și amuzându-se de multe ori de năzdrăvăniile fetiței care, sub diverse pretexte, intră în tablouri celebre pe care le găsește la galeria de artă unde merge cu bunica ei. Recent am constatat că a început să facă și unele analogii [spre exemplu, între detalii din Katie and the Waterlily Pond  și povestea lui Blanche din această carte], ceea ce nu poate decât să mă bucure. Tot după modelul lui Katie și-a improvizat și-un șevalet [e foarte inventiv] din scăunelul lui cu spătar și dintr-o ramă care a rămas [pardon, pe care a lăsat-o] fără sticlă. Așa se face că de astă vară încoace tot cere să picteze. La început, opera lui se mărginea la folosirea unei singure culori o dată; acum folosește două, trei, patru, iar dacă are și desen printat, se străduiește să urmeze [în linii foarte mari] conturul. O să am răbdare, știu că cea mai importantă e dorința lui de a picta. Restul o să vină de la sine, cu timpul.

         Personal, această serie imaginată de James Mayhew mi se pare minunată și recomand aceste povești părinților care vor să înceapă să le prezinte copiilor arta într-o manieră jucăușă. Cărțile sunt minunat ilustrate, iar ideea de a da viață tablourilor celor mai cunoscute și de a țese o poveste în jurul lor e, după părerea mea, cu totul inedită.

        Căutam de mult timp un suport unde să putem așeza cele câteva cărți pe care le citim într-o zi [sau de-a lungul câtorva zile, în funcție de tematica pe care o abordăm] și tare m-am bucurat astă vară când, căutând un suport de vase la ikea, am dat întâmplător peste suportul de bambus de mai sus. L-am luat fără ezitare și s-a dovedit a fi foarte practic [atât de practic, încât cu următoarea ocazie am mai luat și pentru noi, și pentru alți oameni dragi]. Prețul e, fără îndoială, cel al unui banal suport de vase, nu al unui suport de cărți pentru copii, căci [nu întâmplător] lucrurile destinate copiilor sunt întotdeauna mai scumpe. Îl găsiți aici.

cea mai simplă prăjitură tomnatică

 

Rețeta originală: Valerie's Food

...

    Am încercat de multe ori rețetele Valeriei pentru că sunt simple, gustoase și rapid de pregătit. Ultimul aspect e cel mai important când ochii îți sunt în majoritatea timpului pe copii, nu pe aragaz/plită/cuptor. Ultima oară, având câteva piersici aromate primite de la bunici, am luat de la ea rețeta de cobbler. Am pregătit-o de atunci în fiecare weekend, de două ori doar cu piersici, dar apoi am variat și-am folosit și afine, mere și pere. E gata în maxim 10 minute și ne bucurăm cu toții de un dulce simplu, fără mult zahăr [o dată am folosit doar banane coapte, dar în celelalte dăți am pus 50 de grame de zahăr, nu 150 - câte recomanda ea în total] și fără bătăi de cap pentru mine...

mă mulțumesc cu „atât de puțin”

 

...

„Mă bucur pentru tine”, îmi zice mama. „Dar te mulțumești cu atât de puțin?”

Îi răspund că mă mulțumesc cu atât de mult și că sunt recunoscătoare că pot, în primul rând, să am grijă de copii. Iar dacă din când în când o să fiu contactată pentru câte un proiect editorial pentru care voi primi ca răsplată și cărți, nici că se poate mai bine. Ieri am primit darul editurii Frontiera: trei cărți deosebite, despre care voi scrie în curând.

carte de bune maniere pentru copii

 

...

   

    Am primit „Cartea cu te rog și mulțumesc” astă vară și ne-a fost de mult folos cu George pentru că am putut să-i oferim exemple din povestioarele lui Richard Scarry, pentru ca astfel el să înțeleagă ce urmări au anumite comportamente și de ce trebuie evitate. De pildă, când ne-am confruntat cu refuzul lui de a merge la plimbare într-un moment care i se părea nepotrivit [fără motiv, desigur], i-am amintit ce pățește Purcelușul Nu-Vreau și cum învață acesta că e mult mai bine să fie ascultător [altminteri, pierde foarte multe lucruri interesante]. Apoi, cum mereu când ieșim își ia bicicleta de echilibru și e destul de zburdalnic cu ea, a fost nevoie să insistăm adesea să nu se apropie prea mult de partea carosabilă când ajunge la o trecere de pietoni. Acum ne așteaptă cuminte de fiecare dată, și-i mulțumim și polițistului Murphy pentru regulile lui de siguranță. Cele mai des folosite zilnic sunt cuvintele „te rog” și „mulțumesc”; în marea majoritate a cazurilor, George știe, deși mai sunt unele momente când îi reamintesc că le folosim și pentru cele mai mici gesturi [spre exemplu, când cere și primește un pahar cu apă]. Capitolul la care avem cel mai mult de lucru e importanța împărțirii lucrurilor cu ceilalți copii, și în special cu fratele lui mai mic. Pentru asta, o să mai reluăm ca pildă povestioarele din carte.

    O carte amuzantă și folositoare, pe care o recomand cu dragă inimă! Personajele sunt tare hazlii, iar copiii rezonează cu întâmplările descrise, învățând totodată bunele maniere.

două recomandări: Pitschi și Lizzi

 

...

Cine nu și-a dorit măcar o dată să fie altfel, să fie ca alții, ca... altcineva? Cred că în copilărie cu toții am tânjit la un moment dat după ceva ce ni se părea mai bun, ca mai apoi să descoperim că „e perfect să fim așa cum suntem noi înșine” [după cum mi-a spus un nepoțel împreună cu care am citit povestea lui Pitschi în weekend]. Ei bine, aceasta e una dintre temele prezente în minunata poveste scrisă și ilustrată de Hans Fischer, care îl are ca personaj principal pe năstrușnicul Pitschi, un pisoiaș negru, diferit de ceilalți patru frați ai săi. Pe micul visător nu-l atrag nici hârjonelile, nici ghemul de ață, nici mătura, așa că pleacă în căutare de aventură prin gospodăria bătrânei Lisette. Astfel, descoperă că nu i se potrivește să fie nici cocoș, nici capră, nici rață, nici iepure, cel mai bine fiindu-i, desigur, ca... pisoi. Peripețiile prin care trece îl călesc și-l ajută totodată să descopere importanța prieteniei. O poveste înduioșătoare [„tristă, dar cu final fericit”] despre căutarea sinelui, despre curaj și despre prietenie, cu ilustrații aparte și traducere foarte îngrijită, așa cum ne-a obișnuit editura Frontiera prin toate aparițiile ce ne prilejuiesc întâlniri neprețuite alături de copiii noștri. O recomand cu dragă inimă!

Lizzi, pisicuța din fotografii, a ajuns la noi tot cam pe când a venit și Pitschi, adică pe la începutul lui Gustar. Este o jucărie cusută cu mult drag de Linde, jucărie îndrăgită de George pentru că am folosit-o adesea drept suport de carte, dar și de Teo pentru că o poate roade în voie [iar eu stau liniștită pentru că nu are cum se lovi]. Linde, cumnata cumnatei mele, a creat mai multe astfel de jucărioare vesele, așa că, dacă dorești să o contactezi, îmi poți scrie un mesaj, iar eu te voi ajuta. Într-o lume în care atât de multe lucruri sunt create pe bandă, în serie, e important și merită să-i susținem pe cei care își folosesc talantul pentru a crea lucrușoare unicat. 

30 acum. mulți înainte!

 

...

[Suntem în mașină, spre bunici. Îl privesc în oglinda retrovizoare și-i spun a nu-știu-câta-oară în ultimele zile:] 

- Dragă Dar, să știi că eu chiar nu ți-am cumpărat nimic de ziua ta...

[Fără să caute un răspuns sofisticat, îmi răspunde senin:]

- Draga mea, tu mi te-ai dăruit pentru totdeauna. Ești Darul meu veșnic...

Așa te-am văzut de la bun început [chiar și atunci când nu știam aproape nimic despre tine]: ca un revărsător-de-lumină-și-blândețe. Așa ai fost pe parcursul acestor ani în care mi-ai întregit viața. Așa ești zi de zi pentru mine și copii. Ești mâna care ridică de pe foc apa ce dă-n clocot, ești curcubeul nelipsit al furtunilor care mă împresoară, ești matematicianul care mă învață răbdarea, ești esența din formele pe care reușesc eu să le observ, ești cel mai adesea cel care dă viață visurilor mele și umbrela care nu se lasă pleoștită de vijeliile ce bat dinspre frământările mele și ale altora. Ești soțul, tatăl celor doi copii ai mei, Darul meu veșnic...