...
Cine nu și-a dorit măcar o dată să fie altfel, să fie ca alții, ca... altcineva? Cred că în copilărie cu toții am tânjit la un moment dat după ceva ce ni se părea mai bun, ca mai apoi să descoperim că „e perfect să fim așa cum suntem noi înșine” [după cum mi-a spus un nepoțel împreună cu care am citit povestea lui Pitschi în weekend]. Ei bine, aceasta e una dintre temele prezente în minunata poveste scrisă și ilustrată de Hans Fischer, care îl are ca personaj principal pe năstrușnicul Pitschi, un pisoiaș negru, diferit de ceilalți patru frați ai săi. Pe micul visător nu-l atrag nici hârjonelile, nici ghemul de ață, nici mătura, așa că pleacă în căutare de aventură prin gospodăria bătrânei Lisette. Astfel, descoperă că nu i se potrivește să fie nici cocoș, nici capră, nici rață, nici iepure, cel mai bine fiindu-i, desigur, ca... pisoi. Peripețiile prin care trece îl călesc și-l ajută totodată să descopere importanța prieteniei. O poveste înduioșătoare [„tristă, dar cu final fericit”] despre căutarea sinelui, despre curaj și despre prietenie, cu ilustrații aparte și traducere foarte îngrijită, așa cum ne-a obișnuit editura Frontiera prin toate aparițiile ce ne prilejuiesc întâlniri neprețuite alături de copiii noștri. O recomand cu dragă inimă!
Lizzi, pisicuța din fotografii, a ajuns la noi tot cam pe când a venit și Pitschi, adică pe la începutul lui Gustar. Este o jucărie cusută cu mult drag de Linde, jucărie îndrăgită de George pentru că am folosit-o adesea drept suport de carte, dar și de Teo pentru că o poate roade în voie [iar eu stau liniștită pentru că nu are cum se lovi]. Linde, cumnata cumnatei mele, a creat mai multe astfel de jucărioare vesele, așa că, dacă dorești să o contactezi, îmi poți scrie un mesaj, iar eu te voi ajuta. Într-o lume în care atât de multe lucruri sunt create pe bandă, în serie, e important și merită să-i susținem pe cei care își folosesc talantul pentru a crea lucrușoare unicat.