...
Eu sunt obișnuită cu statul în casă. După atâta timp, am învățat să mă împrietenesc cu ieșirile mai rare în anotimpul rece sau în caz de răceală a Micului Dar. Acum, lăuzia mi s-a sincronizat cu izolarea generală cauzată de coronavirus și mai toată lumea stă acasă, lucrând de acasă, împrietenindu-se mai mult cu acasă și cu ai casei. Unii prieteni dragi îmi scriu că le e greu, și-i înțeleg prea bine. E nevoie de răbdare și de căutat surse aducătoare de mici bucurii. Ele există pentru fiecare dintre noi!
Ce fac eu când sunt tare obosită și stau în casă? După un pui de somn de 15-30 de minute lângă unul dintre băieți, de cele mai multe ori îmi pregătesc un ceai. Un ceainic cu ceai, mai bine zis. Pun muzică clasică în surdină. Dacă cei mici dorm, le aranjez pe toate la locul lor și aerisesc. Coc ceva dulce. Azi am încercat prima dată niște biscuiți cu banane [rețeta aici], care i-au plăcut și lui George, deși inițial a zis că el vrea doar cu „ciocio”. Caut cărți pentru copii sau articole despre cărți pentru copii sau articole de design de interior. Ud florile. Scriu aici. Mă simt instantaneu mai bine... [De cele mai multe ori, abia apuc să-mi fac ceaiul, dar sunt și zile când reușesc să strecor un strop de răgaz pentru cele de mai sus. Sau măcar pentru o parte dintre ele.]