...
„Uneori, când sunt fericită într-adevăr,
Simt (sau poate numai mi se pare)
Cum, în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare,
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească,
Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici nu mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor: Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.”
(Ana Blandiana - Minune)
