Dragă Și Mai Micule Dar,
Dacă nu scriu nici acum, sigur peste doi-trei ani voi uita iarăși [aproape complet] când și dacă am avut dureri și cum a fost când tu făceai giumbușlucuri pe mica-dar-parcă-tot-mai-mare a ta planetă B167 [fotografia e de acum o lună].
Ei bine, în ultima vreme mi-e din ce în ce mai greu. De vreo două săptămâni au început și junghiurile de spate [care mă țintuiesc și în acest moment]. Amorțesc, înțepenesc de-a dreptul. Nici dacă stau în picioare nu-i prea bine, nici dacă merg mai mult situația nu-i roz. Și, desigur, nici dacă mă aplec. Tati Dar cel grijuliu mă menajează cât de mult poate, dar nu pot sta fără să fac nimic, mai ales acum când suntem aproape pe ultima sută de metri. Vrând-nevrând, instinctul matern de cuib s-a reactivat și-n mintea mea mai sunt unele lucruri de făcut prin casă înainte de venirea ta pe lume. Nu am scăpat de temerea [pe care am avut-o și în cazul lui George] că o să te naști înainte de termen, iar tati râde de mine zicând că mi-am făcut din asta un soi de mantră... Știu, oi fi amuzantă așa prăpăstioasă uneori și-mi trebuie mai mult curaj... Dar o femeie se gândește la atâtea scenarii, neștiind când îi e sorocul și cum se va petrece totul.
Lăsând la o parte toate acestea, să știi că ești mult așteptat. Suntem curioși cu toții cum o să fii, cum o să fie viața noastră în patru. Tu ne cunoști deja, ne-ai auzit vocea tuturor [mie și bătăile inimii], ai răbdat ciocăniturile fratelui tău mai mare care te salută și te sărută de nenumărate ori pe zi...
Mai e puțin. Să fii cuminte!
Mai e puțin. Să fii cuminte!
Așteptându-te cu drag, emoționată,
purtătoarea-planetei-tale