...
Dragă ochiul-boului,
Iată că sunt zece ani de când ai început să-mi fii prieten de drum, păstrător al amintirilor atâtor clipe... Adolescentă fiind, nu am intenționat să te transform într-un jurnal, căci totul a pornit - în mod nevinovat - de la o pseudoîndrăgostire de un băiat cu care nu am vorbit niciodată. Te-ai conturat, însă, treptat, fără să-mi dau seama. Și te-ai schimbat împreună cu mine. [De fapt, cred că e vorba mai degrabă de un început de descoperire a sinelui decât de o schimbare.] Nădăjduiesc că am crescut, că m-au călit cele prin care am trecut și că acum văd viața cu mai multă maturitate decât atunci...
Totul a căpătat un alt sens [și tu știi, ai contorizat] de când m-am îndrăgostit cu adevărat și de când sufletul meu pereche mi-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată și cum se trăiește ea. Acum am 27 de ani și, pentru mulți, sunt prea tânără ca să fiu deja mamă a doi băieți [al doilea urmează să se nască în curând]. E însă o meserie dincolo de orice altă meserie [am fost, între timp, studentă la Litere, operator într-un call-center și corector de traduceri], care m-a ajutat și mă ajută clipă de clipă să redescopăr noi valențe ale vieții. Nu m-am plictisit nicio secundă și nu am terminat niciodată ceea ce mi-am propus. Uneori mă simt un Sisif, dar când întoarcerea spre bolovan devine istovitoare, apare mereu un înger care mă poartă pe aripile lui, mă înseninează și-mi dă putere să merg mai departe.
Nu am niciun plan în ceea ce te privește. Doar să rămâi...
cu drag, G.
P.S.: Singura părere de rău e că, de multe ori, citindu-te, mulți oameni dragi, prieteni sau doar cunoscuți, renunță la a-mi scrie un mesaj și a mă întreba direct: „G., dincolo de ochiul-boului, ce mai faci?”
Totul a căpătat un alt sens [și tu știi, ai contorizat] de când m-am îndrăgostit cu adevărat și de când sufletul meu pereche mi-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată și cum se trăiește ea. Acum am 27 de ani și, pentru mulți, sunt prea tânără ca să fiu deja mamă a doi băieți [al doilea urmează să se nască în curând]. E însă o meserie dincolo de orice altă meserie [am fost, între timp, studentă la Litere, operator într-un call-center și corector de traduceri], care m-a ajutat și mă ajută clipă de clipă să redescopăr noi valențe ale vieții. Nu m-am plictisit nicio secundă și nu am terminat niciodată ceea ce mi-am propus. Uneori mă simt un Sisif, dar când întoarcerea spre bolovan devine istovitoare, apare mereu un înger care mă poartă pe aripile lui, mă înseninează și-mi dă putere să merg mai departe.
Nu am niciun plan în ceea ce te privește. Doar să rămâi...
cu drag, G.
P.S.: Singura părere de rău e că, de multe ori, citindu-te, mulți oameni dragi, prieteni sau doar cunoscuți, renunță la a-mi scrie un mesaj și a mă întreba direct: „G., dincolo de ochiul-boului, ce mai faci?”