...
Dragă Micule Dar,
Minune minunată - căci altfel nu-ți pot spune privindu-te în fotografia de mai sus [mulțumim, Buuu!] - am pășit într-un nou an împreună! De la ultima scrisoare încoace s-au petrecut destule [câte nu se întâmplă într-o zi, darămite într-o lună!]. L-am avut pe Buuu cinci zile la noi, timp în care a meșterit tot ce-a putut [de la zugrăveală, la montat piese de mobilă și aspirat sau șters praful de pe dulapuri], avându-vă pe tine [nu te-ai dat în lături de la nimic, și-ai fost și foarte ghiduș-încurcător câteodată] și pe tati pe post de ajutoare. Noutatea cea mai îmbucurătoare din această poveste e patul cu scară „tâp, tâp, tâp” [care, datorită entuziasmului, în primele zile ne-a cam dat emoții], în care însă nu vrei să dormi noaptea pentru că... nu te poți despărți de aluniță. De mine, voiam să zic, ca și cum ai simți că se apropie o nouă perioadă pentru noi, în care voi fi nevoită să-mi împart [și să-mi distribui echilibrat] atenția între tine și bebe.
Pe „boși” [adică pe Moș Crăciun] l-ai așteptat la Severin de această dată. Și-a venit încărcat cât pentru cinci frați. [... Să vedem cum reușim data viitoare să mai limităm cantitatea - mai ales că veți fi doi!] Dintre daruri, „bița” [bicicleta de lemn, fără pedale] îți e tare dragă și, deși e încă puțin mare pentru tine, te plimbi cu ea dintr-o cameră într-alta [înainte de culcare, musai să fie în dormitor - nu care cumva să dispară!] în așteptarea timpului primăvăratic.
Ești cuminte și înțelegător [Alaltăieri seară, căutând pe fugă un cadou, te-am privit cu atâta drag cum stăteai cu sfială în fața vitrinei unui magazin cu jucării, bucuros, dar neîndrăznind să intri. În răstimp de câteva minute am văzut destui părinți și bunici scoțându-și cu forța odraslele de acolo pentru că acaparaseră cele mai mari jucării.] pe unde mergem și, în mare, și acasă. Pe de altă parte însă, trebuie să știi că nici mie, nici lui tatia nu e ușor să ne confruntăm cu această perioadă de definire a personalității tale cu care ne pui față în față zilnic. Ori sunt chemată eu în mod EXPRES, ori doar el, în mod EXPRES [contrariul atrăgând miorlăieli și riposte], ori e musai ca „IU” să facă un lucru care l-ar pune în pericol. Uneori nu accepți să fii schimbat de haine [asta se întâmplă, desigur, când trebuie să ajungem undeva la o anumită oră], lupta cu șosetele și cu papucii de casă [de care te descalți cu prima ocazie, sub diverse pretexte] e la ordinea zilei, iar masa și joaca pot fi uneori și ele cu cântec. Cu miorlăieli, adică. O fi de vină vârsta [Dar mă sfătuiește blând să fiu calmă, e acea perioadă cunoscută drept the terrible twos], vremea, viroza sau faptul că acum mi-e mai greu să alerg după tine și să găsesc zece mii de strategii ca să te îmbunez și să te ajut să înțelegi de ce îți cer anumite lucruri... Probabil sunt toate la un loc într-o oarecare măsură.
Ieri și azi te-ai bucurat tare, tare mult de zăpada din grădina bunicilor. Alergai [cum puteai, că era destul de mare stratul pentru tine] și chiuiai de bucurie - ai așteptat-o îndelung, căci Nucalia noastră rar vede atâta alb... I-ai bombardat pe tati, pe Buuu, pe Ștrămpănel și pe Tâlvana cu bulgări, iar azi ați făcut și un drăgălaș om de zăpadă [doar am tot citit din decembrie încoace Omul de zăpadă al lui Raymond Briggs]. Aceste clipe vor rămâne, în mod sigur, amintiri frumoase pentru când vei crește...
Am ajuns la final. Oare data viitoare când îți voi scrie se va fi născut frățiorul tău? Instinctul meu spune că da, dar până atunci om vedea...
Ești cuminte și înțelegător [Alaltăieri seară, căutând pe fugă un cadou, te-am privit cu atâta drag cum stăteai cu sfială în fața vitrinei unui magazin cu jucării, bucuros, dar neîndrăznind să intri. În răstimp de câteva minute am văzut destui părinți și bunici scoțându-și cu forța odraslele de acolo pentru că acaparaseră cele mai mari jucării.] pe unde mergem și, în mare, și acasă. Pe de altă parte însă, trebuie să știi că nici mie, nici lui tatia nu e ușor să ne confruntăm cu această perioadă de definire a personalității tale cu care ne pui față în față zilnic. Ori sunt chemată eu în mod EXPRES, ori doar el, în mod EXPRES [contrariul atrăgând miorlăieli și riposte], ori e musai ca „IU” să facă un lucru care l-ar pune în pericol. Uneori nu accepți să fii schimbat de haine [asta se întâmplă, desigur, când trebuie să ajungem undeva la o anumită oră], lupta cu șosetele și cu papucii de casă [de care te descalți cu prima ocazie, sub diverse pretexte] e la ordinea zilei, iar masa și joaca pot fi uneori și ele cu cântec. Cu miorlăieli, adică. O fi de vină vârsta [Dar mă sfătuiește blând să fiu calmă, e acea perioadă cunoscută drept the terrible twos], vremea, viroza sau faptul că acum mi-e mai greu să alerg după tine și să găsesc zece mii de strategii ca să te îmbunez și să te ajut să înțelegi de ce îți cer anumite lucruri... Probabil sunt toate la un loc într-o oarecare măsură.
Ieri și azi te-ai bucurat tare, tare mult de zăpada din grădina bunicilor. Alergai [cum puteai, că era destul de mare stratul pentru tine] și chiuiai de bucurie - ai așteptat-o îndelung, căci Nucalia noastră rar vede atâta alb... I-ai bombardat pe tati, pe Buuu, pe Ștrămpănel și pe Tâlvana cu bulgări, iar azi ați făcut și un drăgălaș om de zăpadă [doar am tot citit din decembrie încoace Omul de zăpadă al lui Raymond Briggs]. Aceste clipe vor rămâne, în mod sigur, amintiri frumoase pentru când vei crește...
Am ajuns la final. Oare data viitoare când îți voi scrie se va fi născut frățiorul tău? Instinctul meu spune că da, dar până atunci om vedea...
Lângă tine mereu,
mamia