Gerar cel nestatornic a fost despre...

...

anotimpuri care se succed în aceeași zi. câteva ceaiuri de rooibos și pătlagină. două serii de biscuiți Nieulles, foarte apreciați de băieți. câteva minunate cărți noi pentru Micul Dar. multe analize și multe controale medicale. multe întâlniri cu doctori [de la medic de familie la hematolog și de la otorinolaringolog la ginecolog]. o rinită urâtă pentru puiul nostru. o reîntâlnire cu toate Chițibușarele. o mult așteptată vizită la zăpada din grădina bunicilor. o revedere [după o îndelungă nevedere] cu PhotogrAndra. trei buchete albe de la Dar, și, când să zic că-i gata luna, au venit și trandafirii rozalii. ultima concluzie a acestui Gerar a Umblărețului-rezolvitor-a-toate [eu aș fi încărunțit de tot în locul lui]: sigur am origini cipriot-irlandeze și n-am știut până acum!

cum e cu „pregătirea”?

...

Afli că ești însărcinată și te pregătești nouă luni pentru momentul venirii pe lume al unui pui de om, ființă din ființa ta și sămânță de dragoste din dragostea voastră, binecuvântată de Dumnezeu. Te pregătești zi de zi, pântecele crește și tot crește, dar parcă nici spre final nu te simți cu adevărat pregătită. Mai stai câteva zile, dragă bebe. Mami mai are de făcut niște analize, de aranjat câte ceva prin casă etc. etc. De parcă stă în puterea ta să hotărăști. Tu doar plănuiești, însă de hotărât hotărăște Altcineva. [Acel Cineva care ne învăluie pe toți constant cu dragostea Sa...] Oare pentru pregătirea pentru plecarea din această lume cât investești? Nu ar trebui să contorizezi fiecare zi ca fiind o treaptă? Sau stai pe loc? Căci timpul tău trece...

Familia Șoricel - noi descoperiri de cărți pentru copii

...

Printre primele cărți cumpărate de noi anul acesta pentru Micul Dar se numără și „Micul dejun cu familia Șoricel” și „O zi de iarnă cu familia Șoricel” - două povești simple, frumoase, cu ilustrații complexe și foarte sugestive [oh, și cât se amuză George până îi găsim în imagini pe toți cei zece frățiori cu nume hazlii!] și mesaje ușor de explicat unui copil de aproape trei ani. Ne-au devenit taaaare dragi și așteptăm o nouă ocazie să ne îmbogățim colecția cu celelalte două cărți disponibile momentan în limba română: „O casă nouă pentru familia Șoricel” și „Dovleacul familiei Șoricel”.

nicio rochie nu-i completă fără papion

...

niciun zâmbet,

nicio-mbrățișare,

 niciun dor

și nicio alinare.

nicio rochie nu-i completă

fără papion,

niciodată nu-s completă 

fără tine...

[10 ani] de la adolescență la maturitate

...

         Dragă ochiul-boului, 

       Iată că sunt zece ani de când ai început să-mi fii prieten de drum, păstrător al amintirilor atâtor clipe... Adolescentă fiind, nu am intenționat să te transform într-un jurnal, căci totul a pornit - în mod nevinovat - de la o pseudoîndrăgostire de un băiat cu care nu am vorbit niciodată. Te-ai conturat, însă, treptat, fără să-mi dau seama. Și te-ai schimbat împreună cu mine. [De fapt, cred că e vorba mai degrabă de un început de descoperire a sinelui decât de o schimbare.] Nădăjduiesc că am crescut, că m-au călit cele prin care am trecut și că acum văd viața cu mai multă maturitate decât atunci...
        Totul a căpătat un alt sens [și tu știi, ai contorizat] de când m-am îndrăgostit cu adevărat și de când sufletul meu pereche mi-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată și cum se trăiește ea. Acum am 27 de ani și, pentru mulți, sunt prea tânără ca să fiu deja mamă a doi băieți [al doilea urmează să se nască în curând]. E însă o meserie dincolo de orice altă meserie [am fost, între timp, studentă la Litere, operator într-un call-center și corector de traduceri], care m-a ajutat și mă ajută clipă de clipă să redescopăr noi valențe ale vieții. Nu m-am plictisit nicio secundă și nu am terminat niciodată ceea ce mi-am propus. Uneori mă simt un Sisif, dar când întoarcerea spre bolovan devine istovitoare, apare mereu un înger care mă poartă pe aripile lui, mă înseninează și-mi dă putere să merg mai departe.
       Nu am niciun plan în ceea ce te privește. Doar să rămâi... 
                                                                                                                                      cu drag, G.                                                                                                                          

P.S.: Singura părere de rău e că, de multe ori, citindu-te, mulți oameni dragi, prieteni sau doar cunoscuți, renunță la a-mi scrie un mesaj și a mă întreba direct: „G., dincolo de ochiul-boului, ce mai faci?”

alternativa noastră la cărțile pentru copii explicit despre emoții

...

Aveam nenumărate în comun și înainte, dar anii petrecuți împreună zi de zi ne-au ajutat să ne șlefuim și mai mult unul după celălalt. Adeseori descoperim că ne-am gândit la același lucru... și nu știu de ce mă mai surprind uneori completările sau dezvăluirile lui Dar.

Deunăzi mi-a spus că și-a dat seama de ce nici unul, nici celălalt n-am fost convinși de cărțile explicite despre emoții [de altfel, când eram noi mici nu exista așa ceva - ori, cel puțin, ai noștri nu ne-au luat asemenea cărți] și de ce nu i-am cumpărat niciun astfel de exemplar lui George: pentru că avem în casă povești foarte expresive [exemplul lui a fost referitor la cărțile din colecția Ernest și Celestine] din care, citind și discutând, copilul nostru învață în mod implicit cum te manifești când ești bucuros, bosumflat, preocupat de ceva, necăjit, nedumerit, furios etc.

cel mai mare deși cel mai mic?

...

        Dragă Micule Uriaș,

     Astăzi l-ai uimit până și pe domnul doctor cât de mare ai crescut, de a ajuns să mă întrebe -glumind, desigur - ce-am mâncat de sărbători [- Și nu vedeți cât cântărește? - Ba da, dar mi-e frică să-ți spun... Deja are 3 kg.]. Carevasăzică, nu degeaba te simt eu mai mare decât pe frățiorul tău, și nu degeaba am acum dureri de care nu-mi amintesc de data trecută. Cât mai e însă până la întâlnirea noastră, doar Bunul Dumnezeu știe...

                                                                                                  

                                                                                                            Așteptându-te cu răbdare, mami     

regăsirea zăpezii

...

Nici aici nu mai ninge ca altădată, dar măcar ninge...

Micul Dar - jumătate drăgălășănia pământului, jumătate „Prinț Miorlau”

...

            Dragă Micule Dar,

          Minune minunată - căci altfel nu-ți pot spune privindu-te în fotografia de mai sus [mulțumim, Buuu!] - am pășit într-un nou an împreună! De la ultima scrisoare încoace s-au petrecut destule [câte nu se întâmplă într-o zi, darămite într-o lună!]. L-am avut pe Buuu cinci zile la noi, timp în care a meșterit tot ce-a putut [de la zugrăveală, la montat piese de mobilă și aspirat sau șters praful de pe dulapuri], avându-vă pe tine [nu te-ai dat în lături de la nimic, și-ai fost și foarte ghiduș-încurcător câteodată] și pe tati pe post de ajutoare. Noutatea cea mai îmbucurătoare din această poveste e patul cu scară „tâp, tâp, tâp” [care, datorită entuziasmului, în primele zile ne-a cam dat emoții], în care însă nu vrei să dormi noaptea pentru că... nu te poți despărți de aluniță. De mine, voiam să zic, ca și cum ai simți că se apropie o nouă perioadă pentru noi, în care voi fi nevoită să-mi împart [și să-mi distribui echilibrat] atenția între tine și bebe. 

           Pe „boși” [adică pe Moș Crăciun] l-ai așteptat la Severin de această dată. Și-a venit încărcat cât pentru cinci frați. [... Să vedem cum reușim data viitoare să mai limităm cantitatea - mai ales că veți fi doi!] Dintre daruri, „bița” [bicicleta de lemn, fără pedale] îți e tare dragă și, deși e încă puțin mare pentru tine, te plimbi cu ea dintr-o cameră într-alta [înainte de culcare, musai să fie în dormitor - nu care cumva să dispară!] în așteptarea timpului primăvăratic.
            Ești cuminte și înțelegător [Alaltăieri seară, căutând pe fugă un cadou, te-am privit cu atâta drag cum stăteai cu sfială în fața vitrinei unui magazin cu jucării, bucuros, dar neîndrăznind să intri. În răstimp de câteva minute am văzut destui părinți și bunici scoțându-și cu forța odraslele de acolo pentru că acaparaseră cele mai mari jucării.] pe unde mergem și, în mare, și acasă. Pe de altă parte însă, trebuie să știi că nici mie, nici lui tatia nu e ușor să ne confruntăm cu această perioadă de definire a personalității tale cu care ne pui față în față zilnic. Ori sunt chemată eu în mod EXPRES, ori doar el, în mod EXPRES [contrariul atrăgând miorlăieli și riposte], ori e musai ca „IU” să facă un lucru care l-ar pune în pericol. Uneori nu accepți să fii schimbat de haine [asta se întâmplă, desigur, când trebuie să ajungem undeva la o anumită oră], lupta cu șosetele și cu papucii de casă [de care te descalți cu prima ocazie, sub diverse pretexte] e la ordinea zilei, iar masa și joaca pot fi uneori și ele cu cântec. Cu miorlăieli, adică. O fi de vină vârsta [Dar mă sfătuiește blând să fiu calmă, e acea perioadă cunoscută drept the terrible twos], vremea, viroza sau faptul că acum mi-e mai greu să alerg după tine și să găsesc zece mii de strategii ca să te îmbunez și să te ajut să înțelegi de ce îți cer anumite lucruri... Probabil sunt toate la un loc într-o oarecare măsură.
           Ieri și azi te-ai bucurat tare, tare mult de zăpada din grădina bunicilor. Alergai [cum puteai, că era destul de mare stratul pentru tine] și chiuiai de bucurie - ai așteptat-o îndelung, căci Nucalia noastră rar vede atâta alb... I-ai bombardat pe tati, pe Buuu, pe Ștrămpănel și pe Tâlvana cu bulgări, iar azi ați făcut și un drăgălaș om de zăpadă [doar am tot citit din decembrie încoace Omul de zăpadă al lui Raymond Briggs]. Aceste clipe vor rămâne, în mod sigur, amintiri frumoase pentru când vei crește...
           Am ajuns la final. Oare data viitoare când îți voi scrie se va fi născut frățiorul tău? Instinctul meu spune că da, dar până atunci om vedea...

                          Lângă tine mereu,

 mamia

     

copiii noștri o să ne facă poligloți

...

- Uff...!

- Ce e? Te doare?

- Da, aci mult...

- Georgi, ai uitat? Trebuia să zici că duo...

de ziua lui 2020

...

Ce bune sunt liniștea și simplitatea lui Acasă! Iată una dintre primele lecții ale acestui început de an. O lumânare blândă [nu am obiceiul de a folosi lumânări pe masă, aceasta a fost o excepție] înfrumusețând diafanul buchet alb primit de la Dar, muzică clasică pe fundal, mâncare puțină [dar bună și îndeajuns], Micul Dar entuziasmat să bea dintr-un pahar cu picior, așteptând cu nerăbdare artificiile și... desigur, tortul. Dragul de el, credea că e ziua lui și ne tot întreba dacă e așa.

L-am încropit relativ repede, folosind rețeta de blat de aici și făcând o umplutură de Raffaello [dar adaptând proporțiile, adică folosind doar jumătate din cantitatea de nucă de cocos, pentru a nu căpăta chiar consistența bomboanelor], iar la final o glazură de ciocolată topită acoperită cu migdale și nucă de cocos pentru decor. Glazura nu a fost cea mai inspirată alegere [pentru moment m-a salvat rapid, dar s-a întărit stând în frigider] și probabil că altă dată aș folosi altceva, însă prăjitura a ieșit bună și băieții au apreciat-o. 

Vedem, Micule Dar, ce alte idei ne vin pentru ziua ta. 

scrisoare micului locatar din pântece

         Dragă Și Mai Micule Dar,

                                                     

     Dacă nu scriu nici acum, sigur peste doi-trei ani voi uita iarăși [aproape complet] când și dacă am avut dureri și cum a fost când tu făceai giumbușlucuri pe mica-dar-parcă-tot-mai-mare a ta planetă B167 [fotografia e de acum o lună]. 

        Ei bine, în ultima vreme mi-e din ce în ce mai greu. De vreo două săptămâni au început și junghiurile de spate [care mă țintuiesc și în acest moment]. Amorțesc, înțepenesc de-a dreptul. Nici dacă stau în picioare nu-i prea bine, nici dacă merg mai mult situația nu-i roz. Și, desigur, nici dacă mă aplec. Tati Dar cel grijuliu mă menajează cât de mult poate, dar nu pot sta fără să fac nimic, mai ales acum când suntem aproape pe ultima sută de metri. Vrând-nevrând, instinctul matern de cuib s-a reactivat și-n mintea mea mai sunt unele lucruri de făcut prin casă înainte de venirea ta pe lume. Nu am scăpat de temerea [pe care am avut-o și în cazul lui George] că o să te naști înainte de termen, iar tati râde de mine zicând că mi-am făcut din asta un soi de mantră... Știu, oi fi amuzantă așa prăpăstioasă uneori și-mi trebuie mai mult curaj... Dar o femeie se gândește la atâtea scenarii, neștiind când îi e sorocul și cum se va petrece totul.

    Lăsând la o parte toate acestea, să știi că ești mult așteptat. Suntem curioși cu toții cum o să fii, cum o să fie viața noastră în patru. Tu ne cunoști deja, ne-ai auzit vocea tuturor [mie și bătăile inimii], ai răbdat ciocăniturile fratelui tău mai mare care te salută și te sărută de nenumărate ori pe zi...
Mai e puțin. Să fii cuminte!

Așteptându-te cu drag, emoționată,

purtătoarea-planetei-tale

   

un nou tainic început

...

Să primim cu bucurie

Anul Nou ce stă să vie!

Să pășim în zbor ușor

pe al vremii tainic nor,

luminați de rugăciune,

nădejde și-nțelepciune...

La mulți ani!