...
Nu e zi în care, mergând pe stradă, să nu mă gândesc, uitându-mă la vestimentația oamenilor, că trăim într-o lume nebună. Dorința de e epata, de a fi altfel decât ceilalți îi determină pe mulți să cadă într-o extremă șocantă a stridenței, care în niciun caz nu se mai poate numi bun gust. Paradoxal e faptul că mii de magazine de haine au împânzit orașele și orășelele noastre și, întrarmat cu răbdare, chiar poți găsi articole decente, frumoase, de calitate.
Îmi amintesc cum muma - Dumnezeu s-o ierte! - debordând de franchețe, apostrofa orice extravaganță indecentă văzută sau auzită, zicând că „Moda-i cum îți șade”. Sau, cu alte cuvinte, că omul face haina, nu haina pe om. De altfel, în lumea satului de altădată, oamenii aveau toți pudoare și respect față de ceilalți, în virtutea cărora nu ieșeau nici măcar în ogradă îmbrăcați necuviincios. Nici pomeneală de maiouri transparente, pantaloni scuuurți [dar bine că înalți până-n talie!], fuste milimetrice ori cămăși [și atât!] pe post de rochii!
Sincer, mi-e greu să înțeleg toate aceste exagerări și de fiecare dată mă întreb dacă acel om s-o fi uitat în oglindă înainte să iasă din casă. Bineînțeles că s-a uitat, dar oare ochii lui ce-au văzut? Oare conștiința lui nu l-a îndemnat la decență? Însă cel mai mult mă doare când văd tinere, chiar și alături de mamele lor, atât de sumar îmbrăcate. În acel moment îmi imaginez cât de bine le-ar sta într-o rochiță [cum să nu porți fuste și rochii, mai ales vara?] frumos croită, personalizată cu accesorii pe gustul lor.
Cred că unul dintre micile secrete ale fericirii în toată vâltoarea asta e să ai mereu discernământul selecției, în orice aspect al vieții - fie că e vorba de vestimentație, de cărți, de alimentație, de petrecerea timpului liber, de oamenii din preajma ta, de modul în care îți amenajezi locuința sau de orice altceva. Oh, și dacă ne-am pudra obrajii c-un zâmbet și cu bun gust înainte de-a ieși în lume, poate că și ceilalți s-ar uita de două ori mai atenți înspre ei și în jurul lor...