...
Dragă Micule Dar,
Sau dragă „Papadaki” [numele acesta nu ne aparține, l-ai primit din Grecia], sau dragă domnișorule „NuuuAaaaDaaa”, înc-o lună-a mai trecut de la ziua ta! Ce s-a mai întâmplat între timp? Am sărbătorit Sfintele Paști, ocazie cu care ai participat pentru prima dată și tu la Slujba de Înviere [totodată, a fost prima Slujbă de Înviere împreună în Nucalia], eveniment care te-a impresionat... Ai fost încântat să ciocnești [dar și numai să spargi] cât mai multe ouă roșii când i-am vizitat, pe rând, pe părinții-bunici într-un maraton al triunghiului echilateral [?!] și-am observat cu toții că neuronii tăi au bătucit mult mai multe sinapse: știi unde se găsesc anumite lucruri care te interesează, mergi să le cauți sau ceri să fii dus la ele. Ești atât de bucuros când ai ocazia să explorezi locuri noi, mai ales că acum ai experiență cu treptele, denivelările, ușile, portițele, obstacolele...
După târgul de carte din Timișoara colecția ta s-a mai îmbogățit cu alte câteva titluri adecvate vârstei [dar potrivite și pentru peste câțiva ani], pe care le-am tot răsfoit, studiat și citit. Am mai învățat și eu unele lucruri despre excavatoare [Ele au fost în prim-plan prin cartea cu ferestruici „Excavatorul” de la editura Casa și, mai recent, prin cartea „Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună” de la editura Arthur.] și bineînțeles că Buuu nu s-a putut abține și ai primit și unul maare de jucărie, ca să completeze colecția de mașini de acasă. [Aaa, da! Să nu uit că de 1 Mai te-a dus cu trenul două halte, asta după ce zile-ntregi îți tot pregăteai bagajul, încercând să-mi spui că pleci la el cu trenul. Ca peisajul să fie complet, ai primit de la viitori miri și-un set de cale ferată din lemn, cu tren și tot tacâmul...] Ți-am citit poezii tare frumoase de Otilia Cazimir, Elena Farago, George Topîrceanu și Florentina Chifu și-am încercat să introducem într-un mod plăcut cât mai multe cărți în viața ta [Într-o oarecare măsură am și reușit pentru că sunt momente când fără să-ți spun te duci să-ți alegi o cărticică din raft. Nu de puține ori am fost surprinsă cât de atent și concentrat studiezi imaginile...]. Acesta e doar începutul, eu și tati abia am prins gustul extraordinar al cărților ilustrate și vrem să ai parte de o bibliotecă savuroasă, cu titluri „numai bune” pentru dezvoltarea ta armonioasă.
Două aspecte amuzante? Primul ar fi că mai nou ești la etapa „nuuu!”. Acel „nuuu!” vehement indiferent despre ce este vorba. „Nuuu!” când trebuie să te schimb de haine sau de scutec [atunci se lasă cu biciclit pe care abia-l pot ține în frâu], „nuuu!” când trebuie să-ți tai unghiile sau să-ți curăț năsucul sau urechile, „nuuu!” când ne pregătim să ieșim afară și eu vreau să te îmbrac cu ceva care ție nu-ți convine, „nuuu!” când îți spun că e frig și nu putem ieși pe balcon să mănânci sau să te joci acolo, și lista poate continua. Apoi, e acel drăgălaș „Aaaa, daaa!” spus pe cel mai matur ton, exclamație care mie mi se pare o replică tare haioasă, ca și cum, primind o explicație, ai spune: „Aaaa, am înțeles! Deci asta voiai să zici, mami...”
Testul alunița încă-ți servește drept semn de recunoaștere când mă cauți în somn sau ca joc înainte de a adormi. Ai devenit un asistent de nădejde la bucătărie, mai ales când e vorba de copt ceva dulce. Nici nu apuc să pomenesc cuvântul „biscuiți”, că tu deja scoți făina din dulap. Să nu mai spun de faptul că muți căni și oale pe plită, iar joaca la chiuvetă ți se pare foarte interesantă, de-abia te mai pot da jos de acolo [se întâmplă, desigur, după ce te uzi și nu-ți convine].
Ar mai fi multe de povestit, dar trebuie să vin și eu la nani... Lăsăm scrisul pe data viitoare!
După târgul de carte din Timișoara colecția ta s-a mai îmbogățit cu alte câteva titluri adecvate vârstei [dar potrivite și pentru peste câțiva ani], pe care le-am tot răsfoit, studiat și citit. Am mai învățat și eu unele lucruri despre excavatoare [Ele au fost în prim-plan prin cartea cu ferestruici „Excavatorul” de la editura Casa și, mai recent, prin cartea „Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună” de la editura Arthur.] și bineînțeles că Buuu nu s-a putut abține și ai primit și unul maare de jucărie, ca să completeze colecția de mașini de acasă. [Aaa, da! Să nu uit că de 1 Mai te-a dus cu trenul două halte, asta după ce zile-ntregi îți tot pregăteai bagajul, încercând să-mi spui că pleci la el cu trenul. Ca peisajul să fie complet, ai primit de la viitori miri și-un set de cale ferată din lemn, cu tren și tot tacâmul...] Ți-am citit poezii tare frumoase de Otilia Cazimir, Elena Farago, George Topîrceanu și Florentina Chifu și-am încercat să introducem într-un mod plăcut cât mai multe cărți în viața ta [Într-o oarecare măsură am și reușit pentru că sunt momente când fără să-ți spun te duci să-ți alegi o cărticică din raft. Nu de puține ori am fost surprinsă cât de atent și concentrat studiezi imaginile...]. Acesta e doar începutul, eu și tati abia am prins gustul extraordinar al cărților ilustrate și vrem să ai parte de o bibliotecă savuroasă, cu titluri „numai bune” pentru dezvoltarea ta armonioasă.
Două aspecte amuzante? Primul ar fi că mai nou ești la etapa „nuuu!”. Acel „nuuu!” vehement indiferent despre ce este vorba. „Nuuu!” când trebuie să te schimb de haine sau de scutec [atunci se lasă cu biciclit pe care abia-l pot ține în frâu], „nuuu!” când trebuie să-ți tai unghiile sau să-ți curăț năsucul sau urechile, „nuuu!” când ne pregătim să ieșim afară și eu vreau să te îmbrac cu ceva care ție nu-ți convine, „nuuu!” când îți spun că e frig și nu putem ieși pe balcon să mănânci sau să te joci acolo, și lista poate continua. Apoi, e acel drăgălaș „Aaaa, daaa!” spus pe cel mai matur ton, exclamație care mie mi se pare o replică tare haioasă, ca și cum, primind o explicație, ai spune: „Aaaa, am înțeles! Deci asta voiai să zici, mami...”
Testul alunița încă-ți servește drept semn de recunoaștere când mă cauți în somn sau ca joc înainte de a adormi. Ai devenit un asistent de nădejde la bucătărie, mai ales când e vorba de copt ceva dulce. Nici nu apuc să pomenesc cuvântul „biscuiți”, că tu deja scoți făina din dulap. Să nu mai spun de faptul că muți căni și oale pe plită, iar joaca la chiuvetă ți se pare foarte interesantă, de-abia te mai pot da jos de acolo [se întâmplă, desigur, după ce te uzi și nu-ți convine].
Ar mai fi multe de povestit, dar trebuie să vin și eu la nani... Lăsăm scrisul pe data viitoare!
cu nespus drag de tine,
mami