...
Atunci când nu-mi descos inima prea mult cum vreau să fiu într-un anumit moment, sunt așa cum ar trebui să fiu: senină, sinceră, copilăroasă, plină de viață, eu. Ca tine, Micule Dar. E bine că te am prin preajmă să mă înveți aceste lecții mereu-mereu, clipă de clipă, zi după zi... Zâmbetul e același și-mi readuce pe dinaintea ochilor propria-mi copilărie, căci uneori parcă mă privesc în tine ca-ntr-o oglindă...
Povceașca de azi, în așteptarea aniversării, a fost despre cum să-mi cultiv seninătatea pentru a fi așa cum îi șade bine unei mame să fie... Voi scrie cu altă ocazie, mai pe îndelete, despre minunatele cărți „Enescu și hora razelor de soare”, „Bach și orga fermecată” și „Vivaldi și cele patru anotimpuri”, scrise de Cristina Andone [ilustrate într-un mod cu totul inedit de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu] și apărute la editura Nemira.