Rețetă brioșe cu afine: Laura Adamache
Poate uneori ai impresia că uzi un băț uscat, dar nu e așa. Nici la propriu, nici la figurat.
Astă vară am cerut, iar pe toamnă am și primit de la ai mei un fir de pomișor care face flori albe, dar cum în scurt timp după aceea a dat frigul, acesta părea doar un băț uscat. Tata mi-a zis să am răbdare și să-l ud, c-o să-și revină. L-am ascultat, deși nu eram sigură că e așa. La finele lui Mărțișor am mutat „bățul” într-un alt ghiveci și-am reînceput să-l ud, iar zilele trecute am fost martora micii minuni: a înfrunzit! Așadar e viu, o să crească și-o să înflorească! Dovadă că tata a avut dreptate și că e nevoie de grijă și de răbdare din partea mea...
Sunt frânturi-de-amintire din copilărie care mi-au rămas impregnate în suflet pentru toată viața, câteva dintre acestea fiind legate de poveștile și poeziile de la grădiniță. Recent am simțit că m-am mai apropiat cu câțiva pași de copilul din mine și datorită celor trei volume de poezii [de Elena Farago, Otilia Cazimir și George Topîrceanu] cumpărate de Dar [recomandate de grupul „Ce le citim copiilor” - despre care noi am aflat la ultimul târg de carte din Timișoara] și apărute la editura Aquila, cu ilustrații de Alexandru Stănese [desenele sunt frumoase, îmi amintesc de abecedar]. Sunt atât, atât de minunate! Citindu-i-le Micului Dar mă redescopăr, redeschizând cutia gingășiei, a bucuriei simple, a rimelor care înseninează chipul...
Povestea cu pomișorul pe care l-am crezut un băț uscat am aplicat-o și în ceea ce mă privește, uitând parcă de faptul că și noi, oamenii, avem perioade în care aparent stagnăm și nu ne îndreptăm în nicio direcție. De fapt, e o perioadă de căutare a sinelui și de aflare a drumului... Doar că e nevoie de luptă, sacrificiu și răbdare...
Cărțile m-au ajutat dintotdeauna, nu ne-am despărțit nicicând. Tot ele m-au scos și de această dată din latenta melancolie primăvăratică, entuziasmându-mă [pe amândoi, de fapt, căci și Dar e complice] la gândul unei noi direcții: cărțile ilustrate pentru copii. Mi-am propus să încep prin a scrie recomandări despre cărțile pe care le avem [sau le vom avea] nădăjduind că dintr-un sâmbure de gând bun mereu prinde contur ceva frumos și cu folos! Poate uneori ai impresia că uzi un băț uscat, dar nu e așa. Nici la propriu, nici la figurat.