maaai multe cărți?

...

Oare capriciozitatea vremii a fost de vină că am cumpărat atât de multe [mai multe ca niciodată într-o singură lună! - pesemne că sămânța a ceea ce ne dorim pentru copilul nostru a încolțit...] cărți pentru copii luna aceasta? Poate, dar dacă n-ar fi fost ele știu că ursuzimea mi-ar fi dat ghes, iar acum sigur n-aș fi fost atât de entuziasmată să descopăr noi povești și ilustrații minunate alături de Micul Dar.

cărțile sunt oameni și oamenii sunt cărți

...

Cărțile sunt oameni și oamenii sunt cărți. Fără să ne dăm seama, trecem zile la rând, ani întregi, pe lângă anumiți oameni ca pe lângă niște cărți necitite din raftul bibliotecii sau al librăriei, oarecum așteptând întâlnirea față către față, suflet către suflet, gând către gând, cuvânt către inimă... Oh, și de cele mai multe ori ne trezim uimiți, stupefiați, nevenindu-ne să credem că am orbecăit buimaci fără a ne regăsi mai devreme... Momentul acela e însă foarte semnificativ, căci toate au un timp al lor. Atât întâlnirea cu o carte, cât și cea cu un om. Întâlnirea cu cartea din om sau cu omul din carte pentru că nenumărate cărți sunt povești ale unor oameni care, atunci când au prins aripi, au lăsat în urma lor, în loc de pene, cotorul...

27

...

Cu o săptămână și ceva în urmă, simțind oboseala accentuându-se, i-am spus că de ziua mea îmi doresc să mergem în excursie în locul secret care ne-a primit și în urmă cu trei ani, chiar după nuntă... Chiar dacă ulterior vremea capricioasă m-a tot făcut să mă întreb [și să-l întreb] dacă mai merită să mergem, Dar a rămas încrezător că o să avem parte de o zi luminoasă și-o să ne prindă bine tuturor. Bineînțeles c-a avut dreptate, doar e sora sufletului meu și mereu ne completăm reciproc...

Cromoterapia ne-a priit de minune atât nouă, cât și Micului Dar, care se bucura alături de noi de frumusețea naturii și de aerul proaspăt pe care-l respiram... Am avut parte și de aventură căci, vrând să ajungem la o peșteră din apropiere ne-am împotmolit într-o poiană [biata Skodina!], iar ploaia părea că gonește prin apropiere... Furtuna dinlăuntrul meu s-a liniștit, încă o dată, datorită calmului și răbdării curajoase a lui Dar. 

Nu simt c-am mai adăugat un an la vârsta vieții, dar, în anumite privințe, îmi doresc să cresc... 

26 + 364

...

Atunci când nu-mi descos inima prea mult cum vreau să fiu într-un anumit moment, sunt așa cum ar trebui să fiu: senină, sinceră, copilăroasă, plină de viață, eu. Ca tine, Micule Dar. E bine că te am prin preajmă să mă înveți aceste lecții mereu-mereu, clipă de clipă, zi după zi... Zâmbetul e același și-mi readuce pe dinaintea ochilor propria-mi copilărie, căci uneori parcă mă privesc în tine ca-ntr-o oglindă...

Povceașca de azi, în așteptarea aniversării, a fost despre cum să-mi cultiv seninătatea pentru a fi așa cum îi șade bine unei mame să fie... Voi scrie cu altă ocazie, mai pe îndelete, despre minunatele cărți „Enescu și hora razelor de soare”, „Bach și orga fermecată” și „Vivaldi și cele patru anotimpuri”, scrise de Cristina Andone [ilustrate într-un mod cu totul inedit de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu] și apărute la editura Nemira. 

trei ani ca trei clipite...

...

unu, doi, trei!

trei ani ca trei clipite,

dar totuși

timp

în care,

 fiind doicaunul,

inimile și sufletele

ne-au stat nedezlipite...

la mulți ani împreună,

dragă Dar!

Micul Dar „Papadaki”

...

                        Dragă Micule Dar,

                  Sau dragă „Papadaki” [numele acesta nu ne aparține, l-ai primit din Grecia], sau dragă domnișorule „NuuuAaaaDaaa”, înc-o lună-a mai trecut de la ziua ta! Ce s-a mai întâmplat între timp? Am sărbătorit Sfintele Paști, ocazie cu care ai participat pentru prima dată și tu la Slujba de Înviere [totodată, a fost prima Slujbă de Înviere împreună în Nucalia], eveniment care te-a impresionat... Ai fost încântat să ciocnești [dar și numai să spargi] cât mai multe ouă roșii când i-am vizitat, pe rând, pe părinții-bunici într-un maraton al triunghiului echilateral [?!] și-am observat cu toții că neuronii tăi au bătucit mult mai multe sinapse: știi unde se găsesc anumite lucruri care te interesează, mergi să le cauți sau ceri să fii dus la ele. Ești atât de bucuros când ai ocazia să explorezi locuri noi, mai ales că acum ai experiență cu treptele, denivelările, ușile, portițele, obstacolele...
             După târgul de carte din Timișoara colecția ta s-a mai îmbogățit cu alte câteva titluri adecvate vârstei [dar potrivite și pentru peste câțiva ani], pe care le-am tot răsfoit, studiat și citit. Am mai învățat și eu unele lucruri despre excavatoare [Ele au fost în prim-plan prin cartea cu ferestruici „Excavatorul” de la editura Casa și, mai recent, prin cartea „Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună” de la editura Arthur.] și bineînțeles că Buuu nu s-a putut abține și ai primit și unul maare de jucărie, ca să completeze colecția de mașini de acasă. [Aaa, da! Să nu uit că de 1 Mai te-a dus cu trenul două halte, asta după ce zile-ntregi îți tot pregăteai bagajul, încercând să-mi spui că pleci la el cu trenul. Ca peisajul să fie complet, ai primit de la viitori miri și-un set de cale ferată din lemn, cu tren și tot tacâmul...] Ți-am citit poezii tare frumoase de Otilia Cazimir, Elena Farago, George Topîrceanu și Florentina Chifu și-am încercat să introducem într-un mod plăcut cât mai multe cărți în viața ta [Într-o oarecare măsură am și reușit pentru că sunt momente când fără să-ți spun te duci să-ți alegi o cărticică din raft. Nu de puține ori am fost surprinsă cât de atent și concentrat studiezi imaginile...]. Acesta e doar începutul, eu și tati abia am prins gustul extraordinar al cărților ilustrate și vrem să ai parte de o bibliotecă savuroasă, cu titluri „numai bune” pentru dezvoltarea ta armonioasă.
           Două aspecte amuzante? Primul ar fi că mai nou ești la etapa „nuuu!”. Acel „nuuu!” vehement indiferent despre ce este vorba. „Nuuu!” când trebuie să te schimb de haine sau de scutec [atunci se lasă cu biciclit pe care abia-l pot ține în frâu], „nuuu!” când trebuie să-ți tai unghiile sau să-ți curăț năsucul sau urechile, „nuuu!” când ne pregătim să ieșim afară și eu vreau să te îmbrac cu ceva care ție nu-ți convine, „nuuu!” când îți spun că e frig și nu putem ieși pe balcon să mănânci sau să te joci acolo, și lista poate continua. Apoi, e acel drăgălaș „Aaaa, daaa!” spus pe cel mai matur ton, exclamație care mie mi se pare o replică tare haioasă, ca și cum, primind o explicație, ai spune: „Aaaa, am înțeles! Deci asta voiai să zici, mami...”
      Testul alunița încă-ți servește drept semn de recunoaștere când mă cauți în somn sau ca joc înainte de a adormi. Ai devenit un asistent de nădejde la bucătărie, mai ales când e vorba de copt ceva dulce. Nici nu apuc să pomenesc cuvântul „biscuiți”, că tu deja scoți făina din dulap. Să nu mai spun de faptul că muți căni și oale pe plită, iar joaca la chiuvetă ți se pare foarte interesantă, de-abia te mai pot da jos de acolo [se întâmplă, desigur, după ce te uzi și nu-ți convine].
          Ar mai fi multe de povestit, dar trebuie să vin și eu la nani... Lăsăm scrisul pe data viitoare!

cu nespus drag de tine,

mami

în stropitoarea inimii mele am pus cărți ilustrate

Rețetă brioșe cu afine: Laura Adamache

     Poate uneori ai impresia că uzi un băț uscat, dar nu e așa. Nici la propriu, nici la figurat.

    Astă vară am cerut, iar pe toamnă am și primit de la ai mei un fir de pomișor care face flori albe, dar cum în scurt timp după aceea a dat frigul, acesta părea doar un băț uscat. Tata mi-a zis să am răbdare și să-l ud, c-o să-și revină. L-am ascultat, deși nu eram sigură că e așa. La finele lui Mărțișor am mutat „bățul” într-un alt ghiveci și-am reînceput să-l ud, iar zilele trecute am fost martora micii minuni: a înfrunzit! Așadar e viu, o să crească și-o să înflorească! Dovadă că tata a avut dreptate și că e nevoie de grijă și de răbdare din partea mea...

     Sunt frânturi-de-amintire din copilărie care mi-au rămas impregnate în suflet pentru toată viața, câteva dintre acestea fiind legate de poveștile și poeziile de la grădiniță. Recent am simțit că m-am mai apropiat cu câțiva pași de copilul din mine și datorită celor trei volume de poezii [de Elena Farago, Otilia Cazimir și George Topîrceanu] cumpărate de Dar [recomandate de grupul „Ce le citim copiilor” - despre care noi am aflat la ultimul târg de carte din Timișoara] și apărute la editura Aquila, cu ilustrații de Alexandru Stănese [desenele sunt frumoase, îmi amintesc de abecedar]. Sunt atât, atât de minunate! Citindu-i-le Micului Dar mă redescopăr, redeschizând cutia gingășiei, a bucuriei simple, a rimelor care înseninează chipul... 

      Povestea cu pomișorul pe care l-am crezut un băț uscat am aplicat-o și în ceea ce mă privește, uitând parcă de faptul că și noi, oamenii, avem perioade în care aparent stagnăm și nu ne îndreptăm în nicio direcție. De fapt, e o perioadă de căutare a sinelui și de aflare a drumului... Doar că e nevoie de luptă, sacrificiu și răbdare...

     

      Cărțile m-au ajutat dintotdeauna, nu ne-am despărțit nicicând. Tot ele m-au scos și de această dată din latenta melancolie primăvăratică, entuziasmându-mă [pe amândoi, de fapt, căci și Dar e complice] la gândul unei noi direcții: cărțile ilustrate pentru copii. Mi-am propus să încep prin a scrie recomandări despre cărțile pe care le avem [sau le vom avea] nădăjduind că dintr-un sâmbure de gând bun mereu prinde contur ceva frumos și cu folos! Poate uneori ai impresia că uzi un băț uscat, dar nu e așa. Nici la propriu, nici la figurat.

ezitare

sărbătorim în fiecare zi

...

Noi sărbătorim în fiecare zi ziua copilului, a mamei și, bineînțeles, a tatălui. Pentru că fiecare zi, prin lucrurile ei simple, e prilej de mulțumire pentru faptul că suntem împreună...

un strop de culoare

Rețetă biluțe energizante: Valerie's Food

...

Eram obișnuită cu mai mult soare, mai multă culoare și mai multă floare în luna aceasta, iar zilele mohorâte [cumulate cu oboseala maratonică de Paști] m-au pleoștit ca pe o plantă care nu e îngrijită cum are nevoie... Razele de azi [deși cu dinți] au fost atât, atât de binevenite, și am observat că și Micului Dar îi era dor de ele pentru că s-a putut juca din nou pe balcon și-am ieșit iarăși cu trotinetele la plimbare prin Nucalia... Înfloresc teii, străzile sunt parfumate de-o mireasmă îmbătătoare...