miercuri, 24 octombrie 2018

„stughi” de altădată și povestea de la nuntă




...

Azi mi-am amintit că printre darurile tomnatice aduse de Tâlvana era și o pungă plină cu struguri negri. Sincer, nu prea-mi făceau cu ochiul, dar, cum voiam să mânânc un fruct, am zis totuși să-i încerc. Ei bine, au fost de-o dulceață nemaipomenită! Nici nu se putea altfel, doar au venit de acasă...


Povestea cu strugurii de la nuntă? Cei de la restaurant ne recomandaseră să punem în coșul cu fructe și câte-un ciorchine de struguri albi. Așadar, în după-amiaza zilei dinainte, eu și Dar am cutreierat toate supermarketurile din oraș în căutare de struguri. Ba nu aveau deloc, ba erau trecuți și foarte puțini... Aproape ne resemnasem. La ultimul magazin, găsind câțiva ciorchini pe raft, Dar l-a întrebat pe unul dintre băieții de la aprovizionare dacă mai au în depozit. S-a dus să caute și după câteva minute s-a întors cu un cărucior în care erau două lădițe. I-am numărat și am constatat cu uimire că erau în total 23 de ciorchini. Iar noi aranjasem exact 23 de mese... Potrivire? Întâmplare? Ne-am privit, am zâmbit și i-am mulțumit lui Doamne-Doamne. Morala? Mereu primim ceea ce ne trebuie, exact cât avem nevoie!