Dragă ochiul-boului,
Dulapul tău a căpătat încă un sertar prin anul care a trecut! Din fața tastelor, degetele mele sunt aceleași, dar inima-mi e mai încăpătoare. În noul sertăraș cu amintiri e vorba în special despre Micul Dar, puiul de om care ne-a schimbat ritmul existenței. Mă bucur că am reușit, în ciuda netimpului care parcă vrea să mă copleșească adesea, să strecor din când în când câteva minute în care să înveșnicesc [poate e mult spus, dar îmi place cum sună] o bucurie sau un gând. O să rămâi păstrătorul-meu-de-amintiri cât o să consider că-mi faci bine. E frumos să privesc în urmă, să te răsfoiesc și să văd cum am crescut. Tic-tac! Am început lucrul la al nouălea sertar!
Așadar, s-aduni în continuare bucurie!
cu litere mici,
de 8 ani, G.