...
Dragă Micule Dar,
Tocmai ai împlinit 9 luni. Am așteptat ziua asta ca să-ți scriu [sau, mai degrabă, ziua asta e un bun motiv să-mi fac timp să scriu]. De două-trei săptămâni ne-ai uimit cu noile giumbușlucuri învățate. Poate și pentru că am fost la părinții-bunici, iar în deplasare se întâmplă multe schimbări care parcă îți dau avânt. Înainte de Anul Nou [pe care l-ai întâmpinat, spre surprinderea noastră, treaz] ai învățat marșarierul și întorsul în toate părțile după diverse obiecte din jur [fără să te asiguri, bineînțeles], așa că am devenit foarte precauți la ghidușiile tale periculoase. Prin urmare, zilele trecute ai fost înțărcat [adică ți-am luat țarc, un veritabil elefant care locuiește, vrând-nevrând, permanent în sufragerie], iar acum avem un loc de picnicuri zilnice unde tot luăm la rând jucăriile și cărțile. Noua jucărie preferată e trotineta Bum-Bum, unde zâmbești șmecherește dacă ești pus. Dacă o vezi lângă tine, încerci să te ridici, și apoi înțelegem ce vrei să ne spui...
Primul tău cuvânt [oficial] a fost ta-ta-ta-ta-ta. Când erai supărat că te schimbam. Apoi a urmat ba-ba-ba-ba-ba. Apoi ta-ta-ta-ta-ta-ta [minute în șir] când erai fericit. Acum, rar, ma-ma-ma doar când ești supărat sau obosit și vrei Laalaa.
Am avut și zile mai colorate, și nopți mai albe. Nu e cum crede Tâlvana că râzi tot timpul. [Câteodată plângi cu impresionabile lacrimi de crocodil pentru că ești lăsat să te joci singur câteva minute.] Viața noastră nu e doar roz, dar capătă bun rost datorită ție...
Te îmbrățișăm ca să zâmbești,
mami și tati
P.S.: De vreo două zile ai descoperit și viteza I, adică ai început să mergi de-a bușilea.