...
Astă seară ai cerut cheia singurei cutii poștale de jos. Ai găsit înăuntru, răbdătoare, două plicuri și-o vedere. Plicului formal nici nu i-am dat atenție [l-ai citit tu, aducea și el un răspuns așteptat de ceva timp], m-am aruncat fericită înapoi pe fotoliul verde să descopăr fărâmele de suflet. Întâi stropul colorat de Van Gogh, apoi plicul surprinzător din Gușterița, unde în antet Poezitoarea așternuse două rânduri de Virginia Woolf. [Ah, but when the post knocks and the letter comes always the miracle seems repeated - speech attempted. Venerable are letters, infinitely brave, forlorn, and lost.] Am râs și am plâns ca un copil! Cred că o să-mi prindă bine și mie, nu doar lor, reînceperea horei scrisoricești. O să fim din nou niște „ciudați” fericiți... [Ciudata mea dragă Georgi - îți zic așa fiindcă astăzi am primit trei vederi de la un coleg, însoțite de cuvintele „ia, pentru ciudații tăi”, știind că trimit scrisori și vederi...]