...
Micul Dar împlinește azi patru luni. A crescut mult și e cea mai mare bucurie să-l privim descoperind zilnic lucruri noi. Gesturi care nouă ni se par banale pe el îl fascinează pentru că acum le învață. Dacă îl văd concentrat, îl las să stea liniștit. Să-și analizeze degețelele, să se uite pe pereți sau să-l atingă pe elefantul Cici. Un sunet nou pe care-l scoate îl face să izbucnească într-un hohot de râs, un cântecel pe care nu l-a mai ascultat îi sporește atenția și zâmbește, iar la necunoscuți e foarte atent. Apoi, mânuțele și gurița sunt cele de care se ajută în testele pe care le face. Până acum a încercat toate păturicile pe care îl așez. Cum e lăsat câteva secunde singur, cum face un colțișor ghem și-l duce la guriță. Zilele astea a învățat să se întoarcă pe o parte, iar pe Laalaa o așteaptă ca un ursuleț. Am fost prevenită în repetate rânduri să am grijă să nu cadă. La câtă energie nestarnică are, n-ar fi de mirare să ne surprindă cu o astfel de ghidușie în curând... Prefer să cred că o să fiu atentă!