...
Un an. Exact un an. Pe atunci era un pic mai mare decât un bob de grâu, iar acum e cât un ursuleț koala. Așa mi se pare atunci când se agață de mine cerând Laalaa. În schimb, când mă cheamă e un veritabil lupișor-pisoiaș. Mai mare dragul, mai mare minunea! Sau, cum ar zice muma: „Copilul ăsta crește ca din apă!”