...
Este un moment în zi care mă entuziasmează la fel ca atunci când eu și Tâlvana eram mici-mici și, văzând că se apropie ora la care părinții se întorceau de la lucru, fugeam înaintea lor să vedem ce ne-au adus. Orice dulce bun era binevenit, dar mai ales ne bucuram de acele zile speciale în care tata scotea din tolbă o carte... Oare am primit ceva? De cum intru în bloc, caut cheia de la cutie. Descui mereu cu nădejdea că poate-poate înăuntru se află un gând bun de la un prieten drag. Uneori se întâmplă să fie așa și zâmbesc fericită. Abia aștept să ajung sus să citesc! În dățile când o găsesc goală îmi spun că prea am devenit cerșetoare și că nu poți primi zilnic un plic... Azi a ajuns o vedere neașteptată de la purtătoarea-de-scut; datorită ei am urcat acasă surâzătoare și bucuroasă că oamenii încă mai trimit mici-petice-călătoare. Dacă trimiți, primești! sau, mai frumos spus, „Dăruind, vei dobândi!”.