...
Zilele trecute am tânjit la gândul vacanțelor de vară de altădată, cele în care aveam un car de timp pe care mi-l petreceam citind în neștire în grădină, ascultând serenadele greierilor cu șoșoni de lână în picioare și bând ceai după ceai, scriind scrisori, adunând flori de câmp [la vederea cărora mama era mereu reticentă și-mi spunea să nu le mai aduc în casă pentru că se scutură], dospind dolofane, râzând de năstrușniciile lui Ștrămpănel și câte și mai câte...
Acum nu mai am simțul trecerii zilelor, săptămânilor, lunilor... Uneori mă simt copleșită și, deși mi-e greu să accept, nu mai reușesc să fac anumite lucruri pe care mi le propun. Așa se face că mi se adună sertare întregi de promisiuni [pe care nu le uit, dar mi-e imposibil să le țin atunci când aș vrea și s-ar cuveni], cărți necitite, scrisori și simțăminte nescrise, oameni dragi nesunați, fotografii netrimise și multe altele.
Nu știu cât procent din vină e purtat de locuirea pe traiectorie, de faptul că noi suntem constant niște nomazi care-și țin fotografiile în cutii [aveam obiceiul de a le pune pe pereți, ca să le văd mai bine] și cărțile în trei Acase... Cert e că ai dreptate atunci când îmi spui că și ziua mea are doar 24 de ore, la fel ca pentru toată lumea. Scăzând cele minim zece petrecute în drum spre spelling, făcând spelling și înapoi spre casa de pe Stelelor, plus un mers la aprozar/piață/supermarket, plus pregătitul unei oale cât de mici cu ceva cald de mâncare, plus cinci-zece minute de sunat mama, plus masa, plus ștersul prafului, plus dușul, plus minimul somn, abia de-ți mai rămân câteva secunde de răgaz ca să-ți dai seama în ce zi a săptămânii te afli [poate deja e miercuri, deși tu credeai că e doar duminică]... Dincolo de toate astea, ar trebui să nu mă plâng. Sunt o privilegiată, căci mai am parte zilnic de bilețele cu iz de teiu, îmbrățișări cuprinzătoare [cât vreau plus încă o secundă] și minute în care mă descarc împărtășindu-ți tot ceea ce acum nu am putut pentru că e târziu de devreme și, așa cum face orice om normal care plănuiește să-și înceapă ziua dis-de-dimineață, dormi.
Te-ntreb șoptit: oare unde sunt vacanțele noastre de vară de altădată?