nu m-am oprit din “dibuit” cuvinte, dar sãptãmâna asta am încercat sã împart altfel gândurile şi micile bucurii ale fiecãrei zile cu oamenii dragi. dacã ar sã citez pe cineva aş putea spune cã “e al naibii de plãcut sã dãruieşti ceva”...
mulțumesc. tuturor. celor care au primit şi au dãruit cu inima deschisã. nu o sã mai refuz nimic. promit.
...
pentru Nunuc a venit primãvara. de data asta chiar nu mai pleacã. s-a vindecat de astenie şi a depãşit şi sentimentul de inutilitate; se simte un om mic, dar norocos.
nu mai avem un gutui la fereastrã, tata l-a mutat în grãdinã şi a plantat în locul lui un liliac. Nunuc ştie cã e nevoie de ani pânã ca el sã rãspândeascã gingaş parfum şi mândrã culoare, dar astãzi i-a pus muzicã în încercarea de a pãcãli timpul.
cine ştie ce poate face Tudor Gheoghe cu a lui Primãvarã ...