visele vin, dar nu trec...

zile cusute cu pânză de păianjen

Nunuc e o anomalie.
...
când toată lumea îşi doreşte ca timpul să treacă mai repede, el nu vrea decât ca vremea să stea pe loc. vrea zile de luni cu multe lucruri de făcut şi oameni prin preajma lui, nu mulți, dar buni. nu vrea să fie mare, îi place vârsta asta, cu toate schimbările ei.

....parcă a avut întotdeauna 18 ani.

melodia de azi:)

terapie de duminică

Anonimii

...tânãra în rochie albã cu flori, pe tocuri, cu ochelari de muscã şi pãlãrie uriaşã de soare, pe care era mai-mai sã i-o zboare vântul.

...sau vecina ei de aşteptat la semafor care o studia din cap pânã-n picioare cu o privire oarecum indignatã ce vorbea de la sine: “nebuna asta se crede probabil in Hawaii”.

...fetița de 5 ani care chema un porumbel fricos cu pufuleți în Piața Mare.

...tanti din autobuzul alãturat care citea integrame( fãrã a le rezolva:p) cu atâta interes de parc-ar fi fost un roman de dragoste.

... un el cu un dicționar.

...bãtrânica ce contempla strada de la o fereastrã vetustã de timp, dar care, vãzându-mi paşii mici, mi-a zâmbit.

...pensionarii ce se plimbau astãzi de mânã  liniştiți pe centru.

...vecinii mei simpli pentru care “bunã ziua” e sfântã.

...studenta cu eşarfe colorate cu care mã întâlnesc de douã-trei ori pe sãptãmânã în drum spre stația de autobuz.

..bãiețelul firav cu ghiozdan cochilie-cutie uriaş pe care-l vedem mai mereu dimineața.



Ei toți ar putea fi “Anonimii”, dar ... nu! Pe ei nu pot spune cã-i cunosc....

"Anonimii" sunt oameni la care țin, a cãror poveste o voi scrie, dar ale cãror nume nu le voi dezvãlui. Mãcar atât.

mie-mi plac paşii mici

...

cu gust de “azi mi-e bine” .

şi cel mai greu e sã mergi cu paşi mici. paşi de pitic. paşi milimetrici. paşi de furnici.

şi cel mai uşor e sã zâmbeşti într-o zi de primãvarã în rând cu soarele şi Katie Melua...

acum sunt un om fericit. se pune?



suflet de cutie.

...
în stare latentã. între stãri fãrã stare.


memoplus pentru memorie scurtã. problema mea e cã nu înțeleg cã în cuvântul “eu” nu încap mai mult de douã litere. atât poate duce el.... eventual mai suportã un punct.

eu.punct.

nimeni nu vrea un suflet de cutie, oamenii cautã suflete vesele pentru zilele de nelinişte. suflet de copil, suflet de optimist, suflet de pian, suflet de ceai, suflet de primãvarã, suflet de culori, suflet de flori, suflet de cãmaşã în dungi, suflet de eşarfã turcoaz, suflet de carte necititã, suflet de etipuf, suflet de urs roşu, suflet de pãpãdie şi liliac, suflet de munte, suflet de portocalã, suflet de acuarele, suflet de scrisoare în plic verde, suflet de Ana Blandiana, suflet de om bun....

 
suflet pro-primãvarã. anti-cutie.

....

îți scot strãmoşii degetele-afarã...

nu m-am oprit din “dibuit” cuvinte, dar sãptãmâna asta am încercat sã împart altfel gândurile şi micile bucurii ale fiecãrei zile cu oamenii dragi. dacã ar sã citez pe cineva aş putea spune cã “e al naibii de plãcut sã dãruieşti ceva”...

mulțumesc. tuturor. celor care au primit şi au dãruit cu inima deschisã. nu o sã mai refuz nimic. promit.
...
pentru Nunuc a venit primãvara. de data asta chiar nu mai pleacã. s-a vindecat de astenie şi a depãşit şi sentimentul de inutilitate; se simte un om mic, dar norocos.

nu mai avem un gutui la fereastrã, tata l-a mutat în grãdinã şi a plantat în locul lui un liliac. Nunuc ştie cã e nevoie de ani pânã ca el sã rãspândeascã gingaş parfum şi mândrã culoare, dar astãzi i-a pus muzicã în încercarea de a pãcãli timpul.

 cine ştie ce poate  face Tudor Gheoghe cu a lui Primãvarã ...

şi dacă (nu) plec...?

destinatar rătăcit

Primăvară dragă, dragă primăvară,

Trebuia să ajungi acum o săptămână jumătate. Nunuc stă de atunci la gară, în fiecare zi, de dimineaƫa până seara. Pândeşte fiecare tren, studiază atent călătorii grăbiƫi, poate poate, cine ştie, o să cobori şi tu dintr-un vagon. Uită să mănânce, stă nemişcat ore întregi , nu aude pe nimeni în jurul lui, a uitat şi că din când în când trebuie să meargă acasă pentru a se odihni. Adoarme lângă oamenii străzii, moƫăie somnoros ....rareori se plimbă greoi până în dreptul unei cabine telefonice decolorată de ploi infinite. Are o monedă de un ban şi începe să tasteze un număr.... nu-şi poate aduce aminte decât primele patru cifre şi se întoarce dezamăgit. Azi avea râuri de cearcăne şi era tare obosit, aşa că s-a urcat la întâmplare în primul accelerat venit....

Cineva i-a amintit că toate gările te aşteaptă....probabil încă rătăceşti încercând să readuci la viaƫă culorile şterse ale valizelor triste. Nu e supărat, te caută...







întotdeauna.

-...Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

                                                           (Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler)

un fel de răceală.

şi am ajuns să cred că de-a lungul zilei nu sunt acelaşi om. e ciudat să schimbi stările ca pe nişte şerveƫele de nas atunci când eşti răcit şi strănuƫi încontinuu . timpul râde şi se crede stăpân pe jocul lui şi sentimentele mele, de parcă ar fi doar nişte bucăƫi de plastelină. mi-e bine acum. mi-e bine deşi ştiu că azi nu am fost aşa cum am promis. Nunuc minte, minte, minte.

dar totul e bine când se temină cu..linişte.


P.S. pentru mama : La mulƫi ani !!!!

bobârnac pentru uituci

...

Spune-le oamenilor că sunt orbi. Dă-le o palmă. Deranjează-i, trezeşte-i şi convinge-i că somnul pe fugă nu e bun. Nu-i mai lăsa să creadă că o ceaşcă de cafea face minuni, nu le mai da voie să moƫăie atunci când e o noapte senină şi friguroasă de martie. Ia-i de mână, scoate-i afară, fie şi în pijamale, şi arată-le că cerul e plin de stele. Spune-le oamenilor că au memorie scurtă. Adu-le aminte să fie recunoscători. Să se bucure de tot ce au. Şi să o ia de la capăt mâine dimineaƫă. Mai buni.

anomalie de martie

Legat la ochi, într-un fel de baba-oarba, Nunuc nu mai poate distinge zilele unele de altele, nici lunile ori anotimpurile. A uitat că a început o nouă săptămână, el ,omul zilelor de luni. Nu a dat importanƫă faptului că plicul de azi (ajuns, de altfel, cu întârziere) nu a mai fost confundat de tiranozaur cu un os şi a fost surprins să primească o vorbă bună din partea unui necunoscut....tocmai când redevenise căutător de cochilii.


Sincer, nu-l mai înƫeleg...

ciuciulete

Lui Nunuc i-a fost tare dor să citească (poate că până la urmă locul lui e la Litere)...aşa că timp de două zile nu a mai fost pesimistul dornic de multe şi incapabil de nimic, ci pur si simplu şi-a îmbrăcat haina de copil care se simte în largul lui în lumea poveştilor.

Azi plănuia să iasă afară în căutare de viorele pentru că ieri primăvara era tare mândră de ea...dar fulgii nebuni (chiar aşa i s-au părut când i-a privit pe fereastră) râdeau răutăcioşi...şi a trebuit să rămână în casă. Până la urmă a iertat..şi fulgii şi primăvara nătângă. Nunuc e fericit acum. A savurat, lângă multe căni de ceai şi felii de chec, un roman al vieƫii de liceu cum numai românii ştiu să scrie ( Cismigiu& Comp.- Grigore Băjenaru) ... pe care îl recomandă cu drag tuturor Lăzăriştilor, şi nu numai.

Nunuc e ... slab în faƫa cuvintelor care păstrează între literele lor cutii întregi cu amintiri. Nu a putut să nu-i sară în ochi unul special: ciuciulete.
ciuciulete.ciuciulete.ciuciulete.ciuciulete.ciuciulete....adică ud leorcă, aşa cum numai în 23 iunie, ziua în care îl prindea ploaia pe câmp la adunat sânziene, i se întâmpla să fie.


într-o duminică albă de primăvară, visa să fie ciuciulete...

Nunuc

Eu zic „Nu”, câteodată e mai uşor aşa. „Nu” e costumul impermeabil pe care îl  port zi de zi cu mine, fie pe post de pălărie, pelerină ori panglică... în buzunar, penar şi-n gând. „Nu” e acasă când Nunuc spune că n-o să-i pară rău. Nunuc dragă, nu e bine, nu nu... Sitele sunt bune pentru cernut făina, nu pentru tine.

Nunuc dragă, vin ploile şi haina ta e tocită... ce-ar fi dacă ai renunƫa la pelerine şi ƫi-ai cumpăra o umbrelă?

De ce? Pentru că... poate o să o uiƫi acasă într-o dimineaƫă somnoroasă şi o să te uzi până la piele. Ştii, doar aşa o să-ƫi aduci aminte să simƫi.

E primăvară, trezeşte-te!

aer de primăvară...

“...vise multe, zâmbete si bucurii

Pentru cei care-s copii.”