miercuri seara, când mã îndreptam spre casã, având drept companie doar ceaƫa unei zile triste de ianuarie şi un frig acceptabil pentru hainele groase pe care le purtam, douã personaje bine-dispuse ieşeau de la un chioşc cu multe pungi cu provizii (de ronƫãit la o poveste sau la un film bun) în braƫe. ea, probabil mai atentã la glumele lui decât la pungile proaspãt cumpãrate, scapã una din ele şi cei doi rãmân în urma mea. mi-am continuat drumul , fãrã a ma putea abƫine din a surâde subtil. cu voia lor bunã au început sã fredoneze câteva versuri pe care le-am avut toatã ziua de joi în minte. melodia se numeşte dacã vrei şi e cântatã de celelalte cuvinte.
...
vreau sã mai întâlnesc astfel de oameni :)