Dragă Moş Nicolae,
In seara asta mi-aş fi dorit să pot avea din nou 5 ani, să îmi curăț papucii cu grijă şi să te aştept cu nerăbdare, să ştiu că exişti. Nu-mi aduc aminte la ce vârstă, dar ştiu că pentru prima dată l-am auzit, din întâmplare, pe un băiat răutăcios cu câtiva ani mai mare împrăştiind zvonul că Moşul nu există şi că darurile sunt puse în geam de către părinƫi. M-am gândit la toate lucrurile frumoase pe care le primisem şi mi-am spus că trebuie să fie o minciună. Doar mama şi tata dormeau când eu stăteam şi te pândeam ( ştii, eram tare curioasă să văd cum arăƫi, doar că mereu pierdeam bătălia cu somnul)...Poate nu ar fi trebuit ca farmecul acestei seri să se schimbe de-a lungul timpului.
Pentru mine exişti şi astăzi pentru că am ramas tot un copil, chiar daca sunt mare..exişti, doar că altfel. Acum bucuria mea e bucuria pe care o pot face celor dragi. Tu ştii cel mai bine că omul e cel mai frumos când e fericit, când râde, când se bucură din suflet...şi surprizele aduc fulgi de fericire. Aş vrea, dragă Moş Nicolae, să fie iarnă în fiecare zi iar eu să fiu zăpada ce aduce zâmbete pe feƫele oamenilor, dar aş vrea ca măcar pentru o secundă să mai am 5 ani..
Deci, ce zici?Poate anul viitor, nu?
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]