un ultim P.S., 2010

...

e o stare de nelinişte pe care cred că fiecare dintre noi o cunoaşte la un moment dat, mai mult sau mai puƫin..când nu te poƫi concentra şi ajungi la concluzia că cel mai bine ar fi să le laşi gândurilor libertatea de a alege încotro vor să zboare.


încerc să-mi induc o stare pozitivă gândindu-mă la tot ce a însemnat 2010, la toate clipele fericite şi la toate lucrurile bune care mi s-au întâmplat în tot acest timp.

încerc să-mi dau seama unde e G. cea de azi in comparaƫie cu anul trecut pe vremea asta şi vreau să cred că dacă au apărut schimbări ele nu sunt un regres.

nu ştiu de ce, poate ƫine de felul meu de a fi, dar cred că mi-ar fi mult mai uşor să scriu despre lucrurile mai puƫin bune/ despre ce nu a mers aşa cum mi-aş fi dorit decât despre ce am reuşit să realizez.

acum  renunƫ la enumeraƫii plictisitoare ...pentru simplul motiv că toƫi de “da” şi toƫi de “nu” sunt pe undeva pe aici....
“Viaƫa...în culori “  îi păstrează  pentru mine...
...

emptiness

“Ninsoarea îmi cere şi mie să ning
Dar eu trec prin zăpadă dormind.” ( Ana Blandiana)



acum câteva zile am promis ceva cuiva, dar nu m-am ƫinut deloc de cuvânt. nu am uitat, dar nu am reuşit. poate nu m-am străduit îndeajuns...aş vrea să pot suna pe cineva acum, care fără prea multe cuvinte şi explicaƫii să mă înƫeleagă şi să-mi spună că totul va fi bine....
...

fin du Décembre...

A beautiful mind

"-You... scared?
- Terrified... mortified...petrified...stupefied by you!"


I am not at all keen on making convincing recommendations, I am not even able to write an interesting review that might persuade some people to watch the film I have just seen ( fortunately the Internet doesn't lack this kind of sources:D).
 Based on the life of John Forbes Nash Jr.,  A beautiful mind is a moving story, well worth watching, that might teach you some important lessons.Personally, I have learned  that no mater how intelligent you are, you  remain human and thus not perfect, that it is important to be supported by dear persons when passing through a difficult period , that it takes time and patience to accomplish dreams and that sometimes there is no use in looking for the logic in the illogic...things happen the way they have to...

"It is only in the mysterious ecuations of love that any logical reasons can be found."( John Forbes Nash, Jr.)

P.S.: Russell Crowe, I'm definetely "scared" by you :)

in fact.

it was Christmas. it still is. I  said I will accept things as they are but I could't keep my promise.

I admit being a lier ...but I could really use someone standing by me

Dorinţa

 de Ana Blandiana

...Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Şi miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?

atât.

dacă Moş Crăciun există, aş vrea să-şi aducă aminte de mine. să-mi dea un semn.o să ştiu că el a fost.

proof of laziness

I don't actually know what I've been up to recently. It's as if I've been living in a box (in one of the dozens we've gathered in our room)... but Christmas is coming and things are just about to change!

I didn't know that writing down wishes for the year to come it's called a "New Year's Revolutionary List". Fumbling and rearranging books, boxes, papers and other stuff I have found this year's one ..

I've counted them and I was just asking myself why did I write 13 wishes... But it doesn't matter, the point is I have been lazy this year.

not for sale!

I'm a taurus....you can't buy me!

nu,nu mai merge aşa.

ma cert cu mine. eu si cu mine nu ne mai intelegem azi. ma cert cu mana mea stanga care a inceput sa ma doara din senin, cu durerea de cap care-mi da tarcoale si nu ma lasa sa ma apuc de invatat, cu cearcanele pe care doar acum le-am observat, ma cert cu somnul care nu vrea sa ma ajute sa ma odihnesc si sa-mi revin, imi cert inima pentru ca s-a inchis si nu mai vrea sa-mi vorbeasca...toata lumea ma cearta pentru ceea ce sunt, eu ma cert pentru ceea ce nu sunt. nu sunt in stare sa las durerea sa se certe singura si sa ies afara sa ma bucur de zapada...
asta sunt eu, dar nu mai merge asa!

din nou, o poveste

Am găsit ieri întâmplător printre rafturile Astrei o cărticică ce reuneşte 5 povesti, scrise de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu și Ioana Pârvulescu, a căror temă este iubirea, mai exact dragostea la prima vedere... Și, desi am citit doar două dintre ele, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că am vrut să le savurez, mi-a venit ideea să scriu povestea Sânzianei, care pleacă de la un sâmbure de adevăr.

...

El s-a scuzat că a întârziat şi, fără să-i deranjeze pe cei din jur, s-a aşezat într-una din băncile libere din față.

Ce a simțit în acea zi de sfârșit de iarnă, aproape început de primăvară nu semăna cu acel „coup de foudre” a cărui descriere o auzise de atâtea ori de la alții şi pe care crezuse că l-a trăit cu ceva timp în urmă. Sânziana era obosită şi avea să asocieze figura necunoscutului cu cea a unui albinos. Deşi nu era întocmai aşa, avea totuşi statura unui nordic. Nu-l mai văzuse până atunci, dar i se părea că răspândeşte în jurul lui linişte, calm şi o aură de mister, care, fără să-şi dea seama, o atrăgea. Peste câteva luni avea să afle că îl cheamă Andrei, că citeşte mult şi că e cu un an mai mare decât ea... dar cam atât. Îl vedea de câteva ori pe săptămână şi câteodată (adică rareori) îl privea direct în ochii-i pătrunzători, enigmatici. Nu înțelegea de ce se gândeşte la acest necunoscut, de ce inima îi tresaltă şi de ce e bucuroasă atunci când îl vede, chiar şi numai pentru câteva secunde. Sânziana tăcea pentru că ştia că Andrei nu o vede. Şi avea dreptate să procedeze aşa pentru că, nu peste multă vreme, Andrei urma să devină un om cu o valiză.

Datorită lui a început să scrie.

frică, foame, fericire...?

 "Nu o să faci faţă şi o să renunţi!" 


nu spui asta niciodată unui om, mai ales cuiva care încearcă sa ia o hotărâre şi care aşteaptă încurajări. până la urmă ce e viaţa dacă nu o luptă continuă? să pleci de la premisa că un lucru e imposibil nu poate duce decât la incapacitatea realizării lui.
 Coelho spunea că " tocmai frica de eşec face visurile imposibile"....


am fost un copil fricos.
eram de-a dreptul speriată de câini şi nu puteam deloc să-mi stăpânesc teama când treceam pe lângă ei, iar, ca niste entuziaşti studenți la medicină care se "bat" pentru pacienți (nici că puteam găsi o comparatie mai bună:D) aşa - zişii mei "prieteni" se năpusteau asupra mea să mă muşte.....când aveam vreo 3 ani, ca să nu ies in stradă, mama mă speria spunându-mi că o să-l cheme pe Danciu. foarte neclar mai țin minte( sau poate nici macar nu mai țin minte, dar cu acea imagine asociez numele) figura unui bărbos cu pălărie neagră şi îmbrăcat neglijent, de care atunci când auzeam stăteam smirnă ca un îngeraş. peste câtiva ani, am auzit că Danciu a murit .până la urmă, nu cred că era deloc un om "fioros"......tot cam prin acea perioada îmi era frica şi de Moş Crăciun si începeam să plâng atunci cand îl vedeam intrând in casă......povestea balaurului din fântână a durat şi ea până mi-am dat singură seama că de fapt nu am ce căuta acolo.
acum ....mi-e frică de oameni pentru că nu stiu prea bine în cine pot avea încredere, mi-e frică de ce s-ar putea ascunde în spatele măştilor pe care le poartă....mi-e frică de mine, dar nu mi-e frică de ce va urma!!! nu mi-e frică de faptul că o să-mi fie greu, o să merg înainte, dar nu o să renunț!! niciodată!


P.S.: nu înteleg de ce atâta lume îmi spune că voi muri de foame dacă voi face ce-mi doresc eu. am fost învățată că atunci când iți doreşti cu adevărat un lucru si când muncesti pentru el, nu poți decât să îl obții.
habar nu am unde voi fi peste cinci ani, dar ştiu că voi fi un om fericit.... pentru că imi voi fi ascultat inima!!!!

P.S.: încă te aştept

Dragă Moş Nicolae,



         In seara asta mi-aş fi dorit să pot avea din nou 5 ani, să îmi curăț papucii cu grijă şi să te aştept cu nerăbdare, să ştiu că exişti. Nu-mi aduc aminte la ce vârstă, dar ştiu că pentru prima dată l-am auzit, din întâmplare, pe un băiat răutăcios cu câtiva ani mai mare împrăştiind zvonul că Moşul nu există şi că darurile sunt puse în geam de către părinƫi. M-am gândit la toate lucrurile frumoase pe care le primisem şi mi-am spus că trebuie să fie o minciună. Doar mama şi tata dormeau când eu stăteam şi te pândeam ( ştii, eram tare curioasă să văd cum arăƫi, doar că mereu pierdeam bătălia cu somnul)...Poate nu ar fi trebuit ca farmecul acestei seri să se schimbe de-a lungul timpului.
        
   Pentru mine exişti şi astăzi pentru că am ramas tot un copil, chiar daca sunt mare..exişti, doar că altfel. Acum bucuria mea e bucuria pe care o pot face celor dragi. Tu ştii cel mai bine că omul e cel mai frumos când e fericit, când râde, când se bucură din suflet...şi surprizele aduc fulgi de fericire. Aş vrea, dragă Moş Nicolae, să fie iarnă în fiecare zi iar eu să fiu zăpada ce aduce zâmbete pe feƫele oamenilor, dar aş vrea ca măcar pentru o secundă să mai am 5 ani..

Deci, ce zici?Poate anul viitor, nu?

tu ştii să-ți împarți bucuriile?

“ Te-am sunat pentru că vroiam să împart bucuria mea cu tine”

Ce înseamnă pentru tine să fii om şi ce îƫi  aduce mulƫumirea de fiecare zi?

Eu am găsit astăzi răspunsul la ambele întrebări. Astăzi am început să văd lucrurile clar pentru că astăzi G. s-a schimbat( şi ea crede că în bine)...şi totul vine după zile monotone, reci, mohorâte, după zile de nelinişte şi clipe fade, după lacrimi şi îndelungi aşteptări.

Să fii om...printre oameni, adică să te accepƫi pe tine aşa cum eşti şi să-i accepƫi pe ceilalƫi în felul lor, să ai răbdarea de a asculta şi curajul de a cere ajutorul, să ai puterea de a ierta, să dai dovadă de iubire şi întelegere, să ştii să primeşti, dar mai ales să ştii să dăruieşti. Pentru că om e acela care-ƫi dăruieşte din suflet o vorbă bună, un sfat de care ai mare nevoie sau...doar şi un zâmbet...pentru că ce bucurie şi multumire de sine mai mare poate avea un om decât atunci când ştie că a fost de folos, când i se spune: “ Mulƫumesc! M-a ajutat sfatul tau.” Aş vrea să fiu mereu la fel de bogată cum am fost astăzi, să pot primi la fel de mult pentru ca la rândul meu să împart altora.

Sunt atâția oameni care te pot schimba în bine, oameni care dau fără să aştepte ceva în schimb, care au încredere în tine şi în care te poți încrede, care îți pot face ziua frumoasă cu un singur cuvânt rostit...pe acei oameni de valoare tu trebuie doar să- i cauți..şi câteodată nici măcar atât pentru că uneori ei sunt cei care îți bat la uşă.

P.S.: mulțumesc!mulțumesc!mulțumesc!
...mulțumesc tuturor oamenilor dragi care m-au învățat astăzi să fiu,simplu: om.