...
nu sunt nici din plastelină, nici din oţel. sunt om şi simt pentru că, deşi cam toantă şi nehotărâtă de felul ei, am o busolă (care mai mult mă ajută să mă rătăcesc pentru că acul ei se mişcă necontenit în direcţii opuse).
...
mi se pare că de ceva timp încerc să sparg o nucă și nu reuşesc. mi se pare că așa cum eu vreau să ajung la miez, coaja ei vrea să mă împiedice si se interpune ca un scut de nepătruns în calea mea. nu cedez și nu se dă la o parte, aşa că ducem o luptă continuă... ca în povestea celor doi protoni primiţi din Brazilia și aşezați în acelaşi borcan....
...
caut ceva, dar ce anume precis... habar nu am!... poate o foaie de hârtie care, în loc să fie îmbrăcată în cuvinte, să aibă coloană vertebrală și să-mi povestească ea ce simte, nu să aştepte să o zgâriu eu cu corecturile mele.
cam scump un caiet de tipul ăsta, nu? în momentul de faţă, mai ales pentru oameni ca mine...
când o să învăţ să am încredere în mine, o să învăţ și să pierd.
deocamdată...
