Draga Alendelon,
Iar iti scriu, si stii de ce? Pentru simplul motiv ca am certitudinea ca o sa citesti scrisoarea mea, randurile mele copilaresti care iti vor aduce un zambet pe buze si care o sa te rapeasca din vartejul grijilor de moment.
Chiar daca nu vrei sa recunosti, simt ca te framanti macar un pic cand te straduiesti sa-mi deslusesti gandurile. Si acum, la fel ca de fiecare data, nu o sa reusesti...dar asta ramane un detaliu nesemnificativ. Ti-as spune ca m-am mutat la o adresa portocalie, dar oricum nu ar schimba cu nimic lucrurile..poate insa ar trebui sa stii ca umerasele au intrebat de tine .
De ceva timp nu mai pot citi, Alendelon...si cartile asteapta triste, uitate prin vreun coltisor, sa continue povestea...Cred ca m-am impotmolit in niste capitole mult prea lungi si greu de inteles. De ceva vreme simt ca nu pot fi eu, sau poate asa am fost dintotdeauna si nu am stiut. Daca esti suparat pe mine, o sa-ti treaca repede! Am cazut, Alendelon, din vina mea m-am impiedicat si rana se vindeca tare greu si doare. Nu imi mai place sa desenez functii pentru ca seamana atat de bine cu mine: cand te astepti sa creasca, scad vertiginos....Poate ai simtit si tu vreodata asta, poate ai numarat si tu pasii spre varf cu nerabdare ca apoi sa iti doresti sa mergi cu spatele si sa o iei de la capat...deci poate o sa-mi ierti incoerenta.
Imbraca-te asa cum vrei tu!
P.S.: si scrie-mi macar atat :"stiam tot.."
Eu.
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]