...
poate e de vină "Pânza de păianjen", sau amintirea mării, sau dezamăgirea, ori nehotărârea mea, sau..cine ştie?
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]
duminică, 31 octombrie 2010
aaa...deci pleci!
Dragă Alendelon,
Am reuşit azi să prind soarele acasă pentru câteva minute, puţin, dar îndeajuns să-mi las obrajii scăldati de surâsul lui leneş, din care ştiam că tu îmi spui: "E târziu acum. E timpul să plec."
Ştiu că pleci....dar eu rămân acasă. Tot aici, poate nu chiar aceeaşi. Dacă s-a schimbat ceva? Nu vreau să te dezamăgesc, dar crede-mă că nu aş putea să-ti spun ce anume. Vom vedea ce se întâmplă cu şirul infinit de puncte de suspensie...
O să fiu cuminte ca de obicei si o să te conduc la gară, iar inainte de plecare o să-mi spui că de vină sunt doar eu, ştiu asta prea bine. Cum fac intotdeauna, o să tac si o să plec, părând indiferentă. Nu o să ştii că acasă ochii mei vor avea aceeasi culoare cu a cerului când soarele apune...
P.S.: Aş avea mult mai multe să iti spun, dar de ce nu o fac..uite, asta iti las tie temă!
luni, 25 octombrie 2010
văzuşi că nu văzu?
cum cine? nici măcar tu!
nimeni nu citi dimineaţa oboseala pe faţa ta pentru că nimeni nu ştiu că ai dormit aşa putin. nimeni nu ştiu că inceputurile de săptămână sunt mai intotdeauna bune pentru tine pentru că nu le-ai spus până acum că te-ai născut intr-o luni dimineaţa. nimeni nu dădu importanţă surâsului din coltul buzelor pentru că nimeni nu-l observă. nimeni nu te intrebă dacă eşti bine pentru că "ce mai faci?" fu de ajuns. nimeni nu fu lângă tine să te asculte pentru că ei sunt acolo doar când vor să fie ascultaţi. nimeni nu inţelese că taci pentru că iti place să ajuţi oamenii şi pentru că bucuriile tale işi extrag seva din bucuriile lor....
nu ştiu. nu o să ştie. nimeni...
nimeni nu citi dimineaţa oboseala pe faţa ta pentru că nimeni nu ştiu că ai dormit aşa putin. nimeni nu ştiu că inceputurile de săptămână sunt mai intotdeauna bune pentru tine pentru că nu le-ai spus până acum că te-ai născut intr-o luni dimineaţa. nimeni nu dădu importanţă surâsului din coltul buzelor pentru că nimeni nu-l observă. nimeni nu te intrebă dacă eşti bine pentru că "ce mai faci?" fu de ajuns. nimeni nu fu lângă tine să te asculte pentru că ei sunt acolo doar când vor să fie ascultaţi. nimeni nu inţelese că taci pentru că iti place să ajuţi oamenii şi pentru că bucuriile tale işi extrag seva din bucuriile lor....
nu ştiu. nu o să ştie. nimeni...
duminică, 24 octombrie 2010
ce ne-aduci?
"..e cu putinta oare ca omul sa se simta cu adevarat nefericit? Dar ce importanta au necazurile si nenorocirile mele daca sunt in stare sa fiu fericit? Stiti, nu inteleg cum poate cineva trece pe langa un copac si sa nu fie fericit ca-l vede? Sa stea de vorba cu un om si sa nu fie fericit ca-l iubeste? Ah, de ce n-am cuvinte, de ce nu ma pricep sa-mi exprim gandurile...dar exista atatea lucruri minunate pe care le intalnesti la fiecare pas si pe care pana si omul cel mai decazut le gaseste minunate! Uitati-va la copii, priviti aurora- acest dar al celui de sus, priviti iarba care creste, priviti ochii care va admira si va iubesc..."
mare dreptate avea cine a spus asta...
toamna are sigur si pentru tine un strop de optimism, daca pana si un taur pesimist a simtit o adiere de bucurie!
sâmbătă, 23 octombrie 2010
i-a furat octombrie...
marți, 19 octombrie 2010
un alt P.S.*
P.S. de marţi:
Să ştii,domnule B., că deşi am hoinărit astăzi o oră prin "plumb" şi "gri" , cum ai zice tu, şi mi-a fost frig pentru că mi-a trecut apa prin papuci, eu iubesc ploaia!
Să ştii, Alendelon, că sunt bine. că ziua de azi a trecut şi că am invatat multe: că modul în care alegem să ne trăim viaţa depinde în primul rând de noi, dar că unele sentimente sunt câteodată mai puternice decât am vrea, că avem timp pentru toate, că am citit "Despre dragoste si alti demoni" şi mi-a plăcut, că încep încet-încet să devin un om organizat, că nu mă mai satur de ascultat pian, că ploaia mi-a amintit azi că au trecut trei ani de când merg cu autobuzul, că Sibiul e fain şi dimineaţa, că incă nu-mi dau seama că sunt in clasa a XII-a...
....că deşi mi-e somn şi mai sunt doar câteva minute până la miezul nopţii am intrat să văd ce mai faci...şi că îţi urez somn uşor!
Să ştii,domnule B., că deşi am hoinărit astăzi o oră prin "plumb" şi "gri" , cum ai zice tu, şi mi-a fost frig pentru că mi-a trecut apa prin papuci, eu iubesc ploaia!
Să ştii, Alendelon, că sunt bine. că ziua de azi a trecut şi că am invatat multe: că modul în care alegem să ne trăim viaţa depinde în primul rând de noi, dar că unele sentimente sunt câteodată mai puternice decât am vrea, că avem timp pentru toate, că am citit "Despre dragoste si alti demoni" şi mi-a plăcut, că încep încet-încet să devin un om organizat, că nu mă mai satur de ascultat pian, că ploaia mi-a amintit azi că au trecut trei ani de când merg cu autobuzul, că Sibiul e fain şi dimineaţa, că incă nu-mi dau seama că sunt in clasa a XII-a...
....că deşi mi-e somn şi mai sunt doar câteva minute până la miezul nopţii am intrat să văd ce mai faci...şi că îţi urez somn uşor!
luni, 18 octombrie 2010
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
(Lucian Blaga -Vei plânge mult ori vei zâmbi? )
sâmbătă, 16 octombrie 2010
asta cam aşa e, nu?
"Dorim să fim înţeleşi pentru că dorim să fim iubiţi, şi dorim să fim iubiţi pentru că iubim."( Proust)
sunt momente când se adună atât de multe incât simţi că nu mai poţi . nu ştii prea bine nici tu ce vrei, aşa că nu poţi pretinde ca celorlalti să le fie uşor să înţeleagă..ajungi să te pierzi intr-un amalgam de gânduri şi sentimente, care pun stăpânire pe tine şi nu te mai lasă să te recunosti....
viata trebuie trăită , mi-a spus cineva in seara asta...
oare de unde vine şi de ce?
sunt momente când se adună atât de multe incât simţi că nu mai poţi . nu ştii prea bine nici tu ce vrei, aşa că nu poţi pretinde ca celorlalti să le fie uşor să înţeleagă..ajungi să te pierzi intr-un amalgam de gânduri şi sentimente, care pun stăpânire pe tine şi nu te mai lasă să te recunosti....
viata trebuie trăită , mi-a spus cineva in seara asta...
oare de unde vine şi de ce?
miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
Nu am şi Nu ştiu!
...
nu sunt nici din plastelină, nici din oţel. sunt om şi simt pentru că, deşi cam toantă şi nehotărâtă de felul ei, am o busolă (care mai mult mă ajută să mă rătăcesc pentru că acul ei se mişcă necontenit în direcţii opuse).
...
mi se pare că de ceva timp încerc să sparg o nucă și nu reuşesc. mi se pare că așa cum eu vreau să ajung la miez, coaja ei vrea să mă împiedice si se interpune ca un scut de nepătruns în calea mea. nu cedez și nu se dă la o parte, aşa că ducem o luptă continuă... ca în povestea celor doi protoni primiţi din Brazilia și aşezați în acelaşi borcan....
...
caut ceva, dar ce anume precis... habar nu am!... poate o foaie de hârtie care, în loc să fie îmbrăcată în cuvinte, să aibă coloană vertebrală și să-mi povestească ea ce simte, nu să aştepte să o zgâriu eu cu corecturile mele.
cam scump un caiet de tipul ăsta, nu? în momentul de faţă, mai ales pentru oameni ca mine...
când o să învăţ să am încredere în mine, o să învăţ și să pierd.
deocamdată...
duminică, 10 octombrie 2010
cri, cri, alb gri?
stai acolo, nemişcat, agătat de-o pioneză!
...
10 octombrie. încă un şfârsit de săptămână pe terminate. alte 3 zile de "acasă". câteva pagini de Cărtărescu( recolta: "Nu poti face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci il esti. E engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, in spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. In intelepciunea mintii tale, care înaintează când universul înaintează şi se retrage când universul se retrage." " Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine insumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine insumi este semnul că deja m-am găsit). "autocritica" nu e acelaşi lucru cu "constientizarea". trebuie să merg acolo unde mi-e locul, în acel undeva. a nins la munte: zăpada e atât de aproape, iar vântul ne-o aduce ca pe-o răsuflare rece, dar aşteptată, în suflete. e cald si bine în casă şi miroase a mere, nuci şi ceai. nu am renuntat la plimbarea cu bicicleta pentru că de mâine răsfoim alte pagini. de mâine "fac aia şi aia şi aia şi..." . asta zicem mereu, dar de fapt nu facem nimic. mâine nu e acum, dar mâine nu e nici departe....
P.S.:gri, gri ,gri...o să mai vii?
...
10 octombrie. încă un şfârsit de săptămână pe terminate. alte 3 zile de "acasă". câteva pagini de Cărtărescu( recolta: "Nu poti face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci il esti. E engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, in spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. In intelepciunea mintii tale, care înaintează când universul înaintează şi se retrage când universul se retrage." " Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine insumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine insumi este semnul că deja m-am găsit). "autocritica" nu e acelaşi lucru cu "constientizarea". trebuie să merg acolo unde mi-e locul, în acel undeva. a nins la munte: zăpada e atât de aproape, iar vântul ne-o aduce ca pe-o răsuflare rece, dar aşteptată, în suflete. e cald si bine în casă şi miroase a mere, nuci şi ceai. nu am renuntat la plimbarea cu bicicleta pentru că de mâine răsfoim alte pagini. de mâine "fac aia şi aia şi aia şi..." . asta zicem mereu, dar de fapt nu facem nimic. mâine nu e acum, dar mâine nu e nici departe....
P.S.:gri, gri ,gri...o să mai vii?
vineri, 8 octombrie 2010
joi, 7 octombrie 2010
miercuri, 6 octombrie 2010
.JPG)
luni, 4 octombrie 2010
incorect spus
Draga Alendelon,
Iar iti scriu, si stii de ce? Pentru simplul motiv ca am certitudinea ca o sa citesti scrisoarea mea, randurile mele copilaresti care iti vor aduce un zambet pe buze si care o sa te rapeasca din vartejul grijilor de moment.
Chiar daca nu vrei sa recunosti, simt ca te framanti macar un pic cand te straduiesti sa-mi deslusesti gandurile. Si acum, la fel ca de fiecare data, nu o sa reusesti...dar asta ramane un detaliu nesemnificativ. Ti-as spune ca m-am mutat la o adresa portocalie, dar oricum nu ar schimba cu nimic lucrurile..poate insa ar trebui sa stii ca umerasele au intrebat de tine .
De ceva timp nu mai pot citi, Alendelon...si cartile asteapta triste, uitate prin vreun coltisor, sa continue povestea...Cred ca m-am impotmolit in niste capitole mult prea lungi si greu de inteles. De ceva vreme simt ca nu pot fi eu, sau poate asa am fost dintotdeauna si nu am stiut. Daca esti suparat pe mine, o sa-ti treaca repede! Am cazut, Alendelon, din vina mea m-am impiedicat si rana se vindeca tare greu si doare. Nu imi mai place sa desenez functii pentru ca seamana atat de bine cu mine: cand te astepti sa creasca, scad vertiginos....Poate ai simtit si tu vreodata asta, poate ai numarat si tu pasii spre varf cu nerabdare ca apoi sa iti doresti sa mergi cu spatele si sa o iei de la capat...deci poate o sa-mi ierti incoerenta.
Imbraca-te asa cum vrei tu!
P.S.: si scrie-mi macar atat :"stiam tot.."
Eu.
Iar iti scriu, si stii de ce? Pentru simplul motiv ca am certitudinea ca o sa citesti scrisoarea mea, randurile mele copilaresti care iti vor aduce un zambet pe buze si care o sa te rapeasca din vartejul grijilor de moment.
Chiar daca nu vrei sa recunosti, simt ca te framanti macar un pic cand te straduiesti sa-mi deslusesti gandurile. Si acum, la fel ca de fiecare data, nu o sa reusesti...dar asta ramane un detaliu nesemnificativ. Ti-as spune ca m-am mutat la o adresa portocalie, dar oricum nu ar schimba cu nimic lucrurile..poate insa ar trebui sa stii ca umerasele au intrebat de tine .
De ceva timp nu mai pot citi, Alendelon...si cartile asteapta triste, uitate prin vreun coltisor, sa continue povestea...Cred ca m-am impotmolit in niste capitole mult prea lungi si greu de inteles. De ceva vreme simt ca nu pot fi eu, sau poate asa am fost dintotdeauna si nu am stiut. Daca esti suparat pe mine, o sa-ti treaca repede! Am cazut, Alendelon, din vina mea m-am impiedicat si rana se vindeca tare greu si doare. Nu imi mai place sa desenez functii pentru ca seamana atat de bine cu mine: cand te astepti sa creasca, scad vertiginos....Poate ai simtit si tu vreodata asta, poate ai numarat si tu pasii spre varf cu nerabdare ca apoi sa iti doresti sa mergi cu spatele si sa o iei de la capat...deci poate o sa-mi ierti incoerenta.
Imbraca-te asa cum vrei tu!
P.S.: si scrie-mi macar atat :"stiam tot.."
Eu.
duminică, 3 octombrie 2010
luna ta, Alendelon...
...
dacă o să-ti cumperi bicicletă, chiar şi numai pentru plimbarea de 30 minute de la sfârsitul săptămânii şi o să vrei să ni se piardă urma inspre cerul involburat, dacă nu o să tii seama că s-ar putea să-ti fie frig până la oase, dacă o să vii să bem un ceai fierbinte seara, dacă o să fii poştaşul meu, dacă o să-mi amintesti de promisiunea făcută, dacă nu o să mă lasi să dorm mai mult decât trebuie şi dacă o să zburăm prin foşnet de galben-auriu, atunci Alendelon, octombrie o să fie luna ta!
dacă o să-ti cumperi bicicletă, chiar şi numai pentru plimbarea de 30 minute de la sfârsitul săptămânii şi o să vrei să ni se piardă urma inspre cerul involburat, dacă nu o să tii seama că s-ar putea să-ti fie frig până la oase, dacă o să vii să bem un ceai fierbinte seara, dacă o să fii poştaşul meu, dacă o să-mi amintesti de promisiunea făcută, dacă nu o să mă lasi să dorm mai mult decât trebuie şi dacă o să zburăm prin foşnet de galben-auriu, atunci Alendelon, octombrie o să fie luna ta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)