...
erau prea pătrunzători, aşa că m-am ascuns de ei. am preferat să-i urmăresc de undeva din umbră, de unde nu se vedeau lacrimile din ochii mei...
o rană proaspătă doare, o rană vindecată doare poate şi mai tare prin cicatricea pe care o lasă în urma ei. timpul coase locul cu aţă de diferite culori, dar amintirea rămâne amară...
P.S.: până la urmă, ochii sunt orbi sau sunt cei care "dezvăluie puterea sufletului"?