Motto:
" A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.."(Nichita Stănescu)
Visătorule,
Te-ai acoperit bine cu pătura ta şi ai închis ochii, cu gândurile legănate de o tristă melodie. De data asta, continui eu povestea... Nu ştiu pe unde te poartă aripile tale, dar poate măcar de dragul toamnei ar trebui să te trezeşti. De ce dormi atât de mult? De ce nu simţi, de ce nu auzi? Ti-am spus vreodată cât de mult îmi place arămiu-auriul? Nu cred...pentru că până acum şi eu credeam că iubesc mai mult primăvara. M-am înşelat, acum rochia asta nouă e preferata mea. Port umbre, ascult tăcute foşnete in adierea răcoroasă a vântului si privesc dansul melancolic al frunzelor roşiatice...
Cum se face că pătura ta e atât de călduroasă si a mea lasă frigul să-mi pătrundă mădularele?Invată-mă si pe mine să nu mi pese!
P.S.: să fie oare..doar o emotie de toamna?