mi-e frig. vinde-mi şi mie câteva, de o monedă de un ban...cât costă kilogramul?
de când am învătat să scriu cred că am umplut sute de caiete si am înşiruit milioane si milioane de cuvinte, rânduri nesfârsite ce si-au pierdut încetul cu încetul urma...
de mai bine de 11 ani am ţesut din ele o pătură cu care să mă învelesc atunci când mi-ar fi frig. numai eu ştiu de câte ori m-am inţepat, dar nu m-am oprit niciodată, spunându-mi că intr-o zi îmi va fi de folos.
nu mi-a fost atât de frig până acum. azi m-am hotărât să o desfac să-mi ţină de cald. pătura mea nu era însă altceva decât o adunătură de fărâme de aţe care se desprindeau unele de altele de îndată ce erau atinse.
atâtea ore de trudă pentru ..nimic. am cusut ca să descos.
plouă şi e frig...şi ştiu că nu-mi rămâne decât să mă acopăr cu lacrimile reci pe care nu le pot controla. mă opresc o clipă, mă privesc în oglindă si mă întreb ce m-a apucat. apoi îmi aduc iar aminte cât e de frig...