Una dintre puținele mele nemulțumiri când ne-am mutat în apartamentul din Nucalia [în curând sunt cinci ani de atunci] a fost că nu aveam cutie poștală proprie. Pur și simplu, nu-mi venea să cred. Eu, care obișnuiam să trimit și să primesc multe, multe scrisori, nu puteam concepe ca un bloc [relativ] nou să nu aibă cutii poștale pentru fiecare apartament. Când am vorbit cu vecinii despre asta ni s-a răspuns sec: „Avem probleme mai mari decât cutiile poștale!” - lucru de care aveam să ne convingem ulterior, așa că n-am avut de ales și de atunci am pândit la avizier plicurile sau vederile [care s-au împuținat mult, recunosc - asta în primul rând pentru că eu nu am mai apucat să scriu ca înainte] prinse în piuneză de vecina care avea cheia singurei cutii poștale de la poartă.
Relativ recent, Dar mi-a spus pe neașteptate că a rezolvat și vor cumpăra cutii poștale [asta după ce ani la rând l-am tot rugat să pomenească despre ele la ședințele de bloc]. Au venit repede și sâmbătă le-a montat [cu multe complicăciuni, tipic orășenești] împreună cu un vecin. Când le-am văzut duminică, n-am putut să nu glumesc că mă gândesc s-o personalizez pe a noastră un un strop de verde... sau măcar cu o margaretă. Luni seara, la cină, îmi zice zâmbind: „Să vezi... Azi m-a sunat doamna W. Și-mi zice: «Când ne dai cheile de la cutiile poștale? A trecut deja o săptămână!!!»” În secunda următoare am pufnit amândoi în râs. Abia trecuse weekendul, când oricum nu vine poștașul...
Astăzi, după o plimbare luuungă, când am ajuns în fața cutiilor, înainte de a deschide poarta, mi-a trecut prin gând să verific cutia. Dar de ce s-o verific, când oricum n-am primit nimic?? Și totuși, nu mă pot abține. O descui. Dau cu mâna de un plic. În aceeași milisecundă îmi spun că-i o factură. Scot plicul și-mi citesc numele, scris de o mână cunoscută. E o scrisoare!!! Un petic de suflet de la un om tare drag... Ce bucurie! Mare bucurie, la care vreau să încep să-l fac părtaș în perioada următoare și pe Micul Dar cel entuziasmat. Trebuie că nu e bine să lași să se aștearnă prea mult praf peste obiceiurile bune...