...
„Înăuntru, e un adevărat atelier de stări și casele sunt mecanisme în care se locuiește mai bine sau mai puțin bine. Mai frumos sau mai oarecare. Apoi, între spații și obiecte trebuie să existe ierarhii, legături, tensiuni, relații. Armonie. Compoziție. Odihnă. Numai atunci se poate destinde sufletul, când a ajuns acasă. E important ca în casă să te simți în largul tău și tot ceea ce te înconjoară să te odihnească. Dar asta înseamnă ca tu însuți să participi la modelarea locului. Atunci interiorul îți devine prieten. Și sufletul tău devine stăpânul casei.”
„O casă care vorbește despre tine e o casă îmblânzită. În toate casele, trăiesc mai multe case, case în care sufletul s-a simțit la un moment dat acasă. Case-n casă.”
[fragmente dintr-o minunată carte albastră, despre care voi mai scrie]