...
Cea mai grea îmbrățișare e cea de dinainte de plecare. Ești luat în brațe și, în strânsoarea plină de iubire, simți lacrimile mute care podidesc fața omului drag. Nici șiroaiele tale nu mai pot sta zăgăzuite și izbucnesc. Copilul tău te privește surprins și te întreabă de ce plângi. Plâng, mami, pentru că nu vreau să plec. De fapt, plâng pentru că-mi dau seama că nu mai sunt un copil mic, plâng pentru că, vrând-nevrând, trebuie să fiu un copil mare... Plâng pentru că știu că acum îmbrățișările nu ne mai sunt nenumărate, ca altădată, ci numărate...