...
Nu mi se mai pare o întâmplare faptul că abia acum am găsit printre teancurile cu cărți ale Tâlvanei răspunsul domnului Grigore la cartea soției dumnealui - Cancerul, dragostea mea. Am citit-o, la fel ca pe prima, râzând și plângând. Mult mai mult plângând. Câteva nopți, târziu, după ce adormea Teo. Am citit-o impresionată de puterea uimitoare a acestor oameni de a se lupta cu balaurul zilelor noastre, cancerul. Am citit-o nevenindu-mi să cred cum au sperat și au căutat până în ultima clipă a ultimului ceas... Vorba domnului Dan C. Mihăilescu: citind această poveste ești într-o continuă oscilație între „Doamne, ajută!” și „Doamne, ferește!”
Ceea ce a trăit această familie e o adevărată lecție de viață pentru noi toți! Dacă nu te temi de șiroaiele de lacrimi, ți-o recomand cu dragă inimă...