...
Aseară eram convinsă că poștașul nostru iar ne ocolește intenționat de nu mai aduce avizul. Să fi uitat că „pentru lucrurile bune trebuie să aștepți”, cum mi-a spus Ștrămpănel cu ani în urmă? Acum l-am iertat pe domnul-care-mereu-așteaptă-să-fie-sunat-și-întrebat-de-corespondență, azi am primit bucuria CastAnei. George a fost foarte încântat de dar, iar eu n-am putut să nu surâd auzind ce i-a spus fratelui său: „Din păcate, Teodoraș, tu n-ai primit nimic...” Își însușise cu naturalețe și icoana lui Teo...
În ceea ce o privește pe Virginia, după ce-am citit trei dintre scrisori, mi-am dat seama că ceea ce m-a frapat și entuziasmat pe mine cu ani în urmă, pe când colindam Dijonul, a fost scriitura doamnei Woolf, nu ideologia. Câte femei, atâtea povești. Câți oameni, atâtea vieți.
Mulțumim, dragă Ana!
