...
Clătinător pentru unii, debusolant pentru alții. Adjectivele caracteristice anului pandemic care se încheie sunt nenumărate, diferite pentru fiecare dintre noi, în funcție de ce-am trăit și cum am trăit.
Pentru noi a fost un an în care-am încercat să continuăm să trăim normal, apreciind viața pentru frumusețea și neprevăzutul ei, pentru ca să le putem oferi copiilor noștri o copilărie liniștită și fericită. Mai presus de orice altceva, 2020 a fost anul în care s-a născut Teo, dragul nostru Teodoraș îngeraș, puiul de om pentru care-am redeschis capitolul bebelușenie [cu toate subcapitolele lui]. A fost totodată anul în care George a crescut mai mult și a învățat mult mai multe lucruri decât înainte, schimbarea majoră petrecându-se odată cu nașterea fratelui mai mic.
Mon âme soeur, adică soțul meu, și-a căutat un nou ritm și-un echilibru, încercând totodată să mă îngăduie pe mine, cea mult-pretențioasă, și să fie un model pentru băieți. În ceea ce mă privește, nu-mi amintesc cu ce așteptări am pornit la începutul lui Gerar, dar îmi vin în minte acum cuvintele unei mătuși înțelepte, mama Ană, cu care ne-a trimis tata la cutreierat pădurea în copilărie: „Lași lucrul dintr-un an și faci copilul cârlan!” Și cu copii mici, chiar așa e! Dar nici că e lucru mai important decât acesta când ești mamă...
