bucuria antemergătoare a lui Teo

 

        

                Dragă Teo,

        Acum câteva zile ne-ai făcut părtași unei mari bucurii, așa că scriu despre ea măcar două-trei rânduri. Deși ai împlinit abia nouă luni, ne uimești cu rapiditatea cu care înveți atât de multe lucruri. [Știm cu toții că unul dintre principalele motive pentru care se întâmplă asta e că-l vezi și-l studiezi constant pe George.] Era marți seara și cred că întindeam rufe când m-a chemat tati: „Vino să-l vezi cât e de bucuros!” Ajunseseși lângă geamul de la bucătărie împreună cu scăunelul cu spătar al lui George, pe care-l împinseseși singur din cameră până acolo. Când te-am întrebat ce faci te-ai întors și-ai zâmbit fericit. Apoi ai continuat și-ai dat multe ture, pân-ai obosit. Acum a devenit activitatea ta preferată să împingi mașinuța Bum-Bum [se pare că această jucărie îți place și ție] și toate scaunele pe care le poți duce. Ești tare drăgălaș când încerci să schimbi direcția sau când mașinuța se împotmolește în vreun obstacol iar tu nu mai știi ce să faci. Însă nu te dai bătut; ești foarte perseverent, iar asta se vede în evoluția ta.

    Ne bucurăm cu toții pentru bucuria ta antemergătoare. Vorba domnului Mircea Stanciu, ai mulți pași de făcut și-ai început devreme...

alături, mami

semințe pentru aripi flămânde

 

...

            Fără doar și poate, la noi acasă aparițiile editurii Frontiera sunt cele mai îndrăgite și mai des citite, precum și cele pe care le dăruim constant și altor copii, pentru a-i face părtași bucuriei noastre. Treptat-treptat s-au adăugat alte și alte titluri în colecția noastră, iar acum ne mai lipsesc doar câteva din portofoliul lor.

        „Crăciunul” lui Aldașin și minunatul „Willie fulg de nea” le vom așeza în ghetuțele copiilor sâmbătă seară, iar pe „Crocodilul Ghena” [m-a cucerit după prima lectură, devenind una dintre preferatele mele] și „Dejunul unei frunze” li le vom dărui cu altă ocazie. Aștept cu mult entuziasm reacțiile lui George când va descoperi și poveștile minunate ale acestor cotoare, care momentan au poposit în cutia secretă cu noutăți [din care mă înfrupt eu când el nu-i prin preajmă].

          Le citim, le recomandăm cu dragă inimă și le dăruim. Sunt cărți valoroase, adevărate surse de inspirație și semințe pentru aripile flămânde ale imaginației copiilor... de orice vârstă.

        

recomandare de carte: „O familie veselă”

...

   Cărțile cu rime sau poveștile sub formă de versuri, precum și poeziile sunt foarte iubite de George încă de pe când avea doi ani. Știu că la asta contribuie foarte mult modul în care este ilustrată cartea, dar, bineînțeles, și firul poveștii, care, dacă e savuroasă, declanșează mecanismele de exersare a memoriei.

    Una dintre aceste îndrăgite cărți este „O familie veselă” a Silviei Colfescu. O poveste despre care nu am știut în copilărie, deși a apărut pentru prima oară în anii '90. Am avut însă o cărticică alfabet [primită în dar de la o mătușă pe când aveam 6 ani - poate cartea care mi-a marcat cel mai mult perioada preșcolară] despre care abia recent, cu ajutorul lui Dar [după ce am scotocit prin cutiile cu lucrușoare de demult și am găsit cele câteva foi ce-au rezistat de-atunci], mi-am dat seama că aparține aceleiași autoare. Cu toate strădaniile, n-am reușit să-i găsesc titlul...

  Întâmplător, căutând cartea alfabet, am dat peste noile apariții ale editurii Vremea, dintre care am cumpărat toamna aceasta „Familia Roademult” și „Nepoții Roademultulesei”. Cărțile sunt scrise de Florian Cristescu și ilustrate [alb-negru] de Silvia Colfescu. Este mai mult text decât în cazul poveștii „O familie veselă”, așa că, după părerea mea, sunt potrivite pentru copii puțin mai mari decât George. Lui i-am citit momentan doar vreo două capitole din „Familia Roademult”. Cred că la primăvară o să aibă mai multă răbdare și-o să le parcurgem integral. O să fie un foarte bun prilej de îmbogățire a vocabularului, sunt multe cuvinte pe care nu le aude în viața de zi cu zi.

white hair day

 

...

[ne întoarcem de la plimbare, suntem aproape de intrarea în curtea blocului. 

George îmi pune obișnuita-i întrebare: „cum te simți în rest?”, iar eu, ca să nu mai prelungesc dialogul cu explicații îi dau răspunsul pe care-l așteaptă mereu: „bine”. 

continuarea însă mă lasă fără cuvinte: „cum se simte sufletul tău în rest?”]

ieri seară mi-am propus ca azi să fiu mai răbdătoare și mai înțelegătoare cu cei mici. știam că, la fel ca-n toate zilele de dinainte, ei mă vor solicita continuu și că nu va fi ușor. azi, cum era de așteptat, socoteala de ieri nu s-a mai potrivit. 

dimineața e-o continuare a nopții, Teo e într-o perioadă în care are nevoie de multă Laalaa. nu pot să mă ridic de lângă el pentru că mă simte și mă cheamă înapoi. George se trezește și vine lângă noi. după ce-și termină limonada, Teodoraș e bucuros. îl schimb de pijamale pe unul dintre ei, de scutec și de pijamale pe celălalt. fac paturile. pregătesc micul dejun pentru ei și parțial pentru mine. mă schimb și eu de pijamale. strâng din dormitor haine și hăinuțe. strâng câteva jucării deja împrăștiate prin sufragerie. las ceaiul la infuzat. ne punem la masă. George pleacă la baie. Teo ia câteva linguri de iaurt, apoi se miorlăie și cere Laalaa. iau și eu câteva îmbucături de avocado și de zacuscă. sună Tâlvana. Teo vrea să fie lăsat să exploreze. George aduce piesele de construit de lemn. iau o gură de orzo. Teo iar vrea în brațe. George mă cheamă în camera cealaltă. strâng vasele și le așez în chiuvetă. fug la baie. țipă amândoi timp de 2 minute de parcă arde casa. [simt că încărunțesc.] Teo primește Laalaa și se liniștește, lui George îi citesc câteva pagini din noul Apolodor. strâng iarăși jucării. încerc să-l pun pe Teo în scaun să se joace lângă sertarul lui cu lucrușoare. nu-i convine. spăl repede vasele, cu George insistând să ajute și el. aduc legumele pentru supa cremă pe care vreau s-o fac pentru prânz. Teo plânge, așa că-l așez în marsupiu. curăț repede legumele și le pun la fiert. mătur firimiturile de pe gresie. ne îmbrăcăm să ieșim. George nu mai are stare, Teo nu mai are răbdare și țipă. [simt că-mi mai încărunțesc câteva fire.] afară e bine, dar stăm doar în jur de o oră. așa calculez c-ar fi bine ca să ne încadrăm în timp util cu prânzul și cu somnul. reîntorși, Teo ar vrea să doarmă, dar George chiar atunci are să-mi pună întrebări. cu chiu, cu vai, Teo adoarme. pun haine la spălat, blenduiesc legumele și așez masa. George nu binevoiește să poftească, are ceva important de rezolvat. încep să mănânc singură. după nici trei înghițituri, se trezește Teo. îl alăptez, apoi îl aduc și pe el în sufragerie. supa nu mai arde. în cele din urmă, se așază și George la masă. face o armată de firimituri în jurul lui. Teo nu vrea să ia decât de două-trei ori din supă, așa că-l pun la joacă. până terminăm eu și George se face ora 16. las vasele în chiuvetă. îl urnesc spre camera lui. nu să doarmă, ci să-i citesc. își alege cărticica de la Potamitis, apoi vrea încă una. apoi îi cânt. unul, două, trei cântece, până simt că nu mai pot de spate, și nici Teo nu mai are stare în marsupiu. cedez și-l pun jos. George zâmbește ghiduș. nu mai poate de somn, dar nu vrea să se liniștească știindu-l pe Teo explorând. [simt că-mi mai încărunțesc câteva fire. oh, ce mi-am propus ieri??] am pierdut bătălia. accept. ne întoarcem în sufragerie. spăl vasele. îi las să se joace câteva minute. George îl atenționează pe Teodoraș că nu are voie să-i strice ce a construit el. Teodoraș roade dintr-o altă carte de carton. îmi pregătesc a doua cană de orzo. mai strângem din jucării. aducem formele pentru activități matematice. numărăm două triunghiuri și două pătrate. mă sună Ani, e jos. urcă, George o poftește înăuntru. e zâmbitoare, ca întotdeauna. îi spun că George a dormit mult, după cum observă. mă întreabă dacă și la mine-i bad hair day și-i spun că nu, la mine e, clar, white hair day...

ieri seară mi-am propus să fiu mai bună azi. și n-am reușit. oare voi reuși mâine?

Micul Dar frământând pâinici

 

...

    Săptămâna aceasta mi-am reamintit împreună cu George de o poveste dragă de la grădiniță, și anume de „Turtița fermecată”, iar astăzi, tot la sugestia doamnelor educatoare, am copt împreună [în fotografii nu se vede, dar Teo cerea și el să se implice] pâinici. Am folosit, astfel, a doua oară ca sursă de inspirație cărticica Gustarea* de la editura Gama.

    Dacă i-a plăcut? Oh, și cum nu! S-a umplut de făină din cap până-n picioare, dar a fost nespus de bucuros să mănânce două pâinici frământate și modelate numai de el. Nu se putea să nu adauge stafide [îi plac taaare mult stafidele] și să nu pună pristolnicul. Eu și tati am avut câte-o porție de pâine cu dovleac. Dulce și bună, ca de toamnă...

[* Cartea e folositoare pentru astfel de contexte și o recomand - cuprinde o povestioară și rețeta de pâinici la final. Singurul inconvenient pe care l-am întâlnit a fost acela că dac-am fi lăsat pâinicile în cuptor timp de 20 de minute la 230 de grade, cum era recomandat, sigur s-ar fi făcut scrum... La noi s-au rumenit frumos după vreo 10 minute, iar cuptorul era reglat cam la 220 de grade.]