...
Dragă Micule Dar,
„Aci toto, aci tata”, cum ai zice tu. Adică, în traducere românească, mai e un pic și gata, se termină anul acesta... Un an atât de împlinitor alături de tine, fiindu-ți alături și privindu-te crescând.
În decursul ultimei luni ai fost din nou răcit, cu o tuse care ne-a dat de furcă vreo câteva zile și câteva nopți. Din fericire, tu știi să ne ridici moralul [mie, în special] și în momentele grele, căci o privire de-a ta cu maaaamiiiia pe buze e de-a dreptul vindecătoare...
Am ajuns pentru prima oară la librăria „Citilă” din centru, ocazie cu care ne-am împrietenit cu „Ernest și Celestine”, minunata serie ilustrată a pictoriței Gabrielle Vincent. Îmi amintesc că într-o zi mohorâtă și friguroasă în care am primit un colet cu cărți ai fost atât de entuziasmat, încât ai vrut să le citim pe toate șase imediat după aceea.
„Bubu” și „tata” ne-au vizitat de două ori, iar tu ai fost tare bucuros. Ai început să-ți manifești dragostea față de ei mai mult ca înainte, iar când au plecat ai stat bosumflat jumătate de oră pe băncuța de lângă ușă. Cât să nu zicem că n-am fost deloc, am trecut o zi și pe la bunicii de la Sebeș... deși, pentru mine [și sunt sigură că și pentru ei], astfel de momente mai mult răscolesc dorul decât să-l potolească...
Darurile lui Moș Nicolae, găsite dimineața în ghetuțele lustruite alături de tati încă de cu seară, te-au surprins și îmbucurat. Numai un copil putea să exclame cu atâta sinceritate „uaaaaa!” la vederea cadourilor. Pe Moșul în persoană l-ai întâlnit și la Budapesta, unde ți-a dăruit o pungă cu dulciuri. Zile la rând ne-ai reamintit cum a intrat anunțat de clopoțel, cum mergea sprijinindu-se în baston și cum abia-și ducea sacul în spate.
Pregătindu-ne de Crăciun, am mers și la un concert de colinde al copiilor, iar mâine ne așteaptă un altul, care să ne aducă atmosfera de Oașa acasă. Cred că „Hoila” înainte de nani e doar începutul unor multe asemenea seri...
Aci, aci, aci... aci tata! Cam atât pentru acum.
Te iubim, puiule drag!
mamia și tatia