...
Orice femeie are sădit înlăuntrul ei instinctul de mamă. Vocația de mamă, mai bine zis. O vocație care i se descoperă odată ce dă viață unei alte ființe umane, suflet din sufletul ei... A fi mamă înseamnă să nu ai nicio meserie, dar să le ai totodată pe toate. Înseamnă să știi [mai degrabă să înveți pas cu pas] să ai grijă întru totul de copilul tău, să-l hrănești, să-i oferi toată iubirea ta, să-l înveți despre ceea ce-l înconjoară, să-i fii exemplu... Nu e lucru ușor, mai ales că sunt momente în care simți că oboseala te copleșește. Însă mereu primești putere să mergi mai departe, Doamne-Doamne îți cunoaște jertfa și te răsplătește cu asupra de măsură.
În urmă cu câțiva ani, în avântul adolescentin-tineresc, scriam că atunci când o să fiu „om mare” o să-mi inventez o meserie hibridă, c-o să fiu un soi de scriitor-de-scrisori-fotograf-brioșar-florar-pictor-designer-etc. La acea vreme nu știam că asta înseamnă să fii mamă, dar acum, la aproape doi ani ai Micului Dar, conștientizez că așa e. Sunt zilnic toate astea la un loc, și câte și mai câte! Și chiar dacă uneori am impresia că timpul trece prea repede și nu apuc să fac mai nimic, privindu-l pe el îmi dau seama că e cea mai mare împlinire a noastră, doicaunul...
Astăzi știu că o să creștem împreună. El descoperind, noi regăsind; el învățând, noi repetând. Poate că și visul meu [și al nostru] legat de cărți va crește tot odată cu el. O să am răbdare, așa cum m-a sfătuit Ștrămpănel acum câțiva ani spunându-mi că „pentru lucrurile bune trebuie să aștepți”. Mulțumesc editurii Frontiera pentru prima tehnoredactare, care m-a înseninat, m-a învățat despre viață și mi l-a adus mai aproape pe domnul Emil Racoviță. Abia aștept apariția cărții, sunt sigură că ilustrațiile îi vor da o haină și mai atrăgătoare pentru cei mici!
În urmă cu câțiva ani, în avântul adolescentin-tineresc, scriam că atunci când o să fiu „om mare” o să-mi inventez o meserie hibridă, c-o să fiu un soi de scriitor-de-scrisori-fotograf-brioșar-florar-pictor-designer-etc. La acea vreme nu știam că asta înseamnă să fii mamă, dar acum, la aproape doi ani ai Micului Dar, conștientizez că așa e. Sunt zilnic toate astea la un loc, și câte și mai câte! Și chiar dacă uneori am impresia că timpul trece prea repede și nu apuc să fac mai nimic, privindu-l pe el îmi dau seama că e cea mai mare împlinire a noastră, doicaunul...
Astăzi știu că o să creștem împreună. El descoperind, noi regăsind; el învățând, noi repetând. Poate că și visul meu [și al nostru] legat de cărți va crește tot odată cu el. O să am răbdare, așa cum m-a sfătuit Ștrămpănel acum câțiva ani spunându-mi că „pentru lucrurile bune trebuie să aștepți”. Mulțumesc editurii Frontiera pentru prima tehnoredactare, care m-a înseninat, m-a învățat despre viață și mi l-a adus mai aproape pe domnul Emil Racoviță. Abia aștept apariția cărții, sunt sigură că ilustrațiile îi vor da o haină și mai atrăgătoare pentru cei mici!